8 definiții pentru readus
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
radduce v vz readuce
READUCE, readuc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Re1- + aduce.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
READUCE vb. III tr. A aduce din nou la locul sau în starea dinainte. [< re- + aduce].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A READUCE readuc tranz. A aduce din nou la locul sau la starea inițială. /re- + a aduce
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*readúc, -dús, a -dúce (ea 2 sil.) v. tr. (re- și aduc). Aduc ĭar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
readuce (a ~) (desp. re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readuc, 3 sg. readuce, perf. s. 1 sg. readusei, 1 pl. readuserăm, m.m.c.p. 1 pl. readuseserăm; conj. prez. 1 sg. să readuc, 3 să readucă; imper. 2 sg. afirm. readu; ger. readucând; part. readus
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
readuce vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readuc; part. readus
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
READUCE vb. (înv.) a reduce. (A ~ la sine.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT4) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
readuce, readucverb
- 1. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- La țărm îl readuce luntrașul fără milă. MACEDONSKI, O. I 174. DLRLC
- Dar atuncea greieri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. EMINESCU, O. I 106. DLRLC
-
etimologie:
- re- + aduce. DEX '09 DN