14 definiții pentru reclamant
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECLAMANT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care introduce o acțiune în fața unui organ de jurisdicție. – Din fr. réclamant.
reclamant, ~ă smf [At: I. GOLESCU, C. / V: (pop) lăcrăm~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr réclamant] 1 Persoană care face o reclamație (2). 2 (Jur) Persoană care se adresează justiției pentru a i se recunoaște un drept, pentru a obține repararea unei nedreptăți, a unei pagube etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECLAMANT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care se adresează justiției pentru a i se recunoaște un drept, pentru a obține repararea unei pagube etc. – Din fr. réclamant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
RECLAMANT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. Persoană care se adresează justiției pentru a obține repararea unei nedreptăți, a unei pagube cauzate de cineva, în general pentru a i se recunoaște un drept. Pui la îndoială spusele mele? a întors capul spre mine doamna reclamantă. I. BOTEZ, ȘC. 114. Ce ai d-ta să răspunzi la pretențiile reclamantei? CARAGIALE, O. II 38.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECLAMANT, -Ă s.m. și f. Cel care reclamă în fața justiției (recunoașterea unui drept). [< fr. réclamant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECLAMANT, -Ă s. m. f. cel care face o reclamație; (jur.) cel care se adresează justiției. (< fr. réclamant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RECLAMANT ~ți m. 1) Persoană care reclamă. 2) Persoană care înaintează reclamație unei instanțe judecătorești. /<fr. réclamant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reclamant m. cel ce face o reclamațiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*reclamánt, -ă adj. și s. (fr. réclamant; lat. reclámans, -ántis. Jur. Care reclamă, care face o reclamațiune contra cuĭva: a liniști niște reclamanțĭ. V. pîrîș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reclamant (desp. re-cla-) s. m., pl. reclamanți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reclamant (re-cla-) s. m., pl. reclamanți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reclamant s. m. (sil. -cla-), pl. reclamanți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECLAMANT s. (JUR.) (înv. și reg.) pârâș, pârâtor, (reg.) ponoslaș, (prin Transilv.) ponosluitor, (înv.) jeluitor, suplicant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECLAMANT s. (JUR.) (înv. și reg.) pîrîș, pîrîtor, (reg.) ponoslaș, (prin Transilv.) ponosluitor, (înv.) jeluitor, suplicant.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: re-cla-mant
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
reclamant, reclamanțisubstantiv masculin reclamantă, reclamantesubstantiv feminin
- 1. Persoană care face o reclamație. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- 2. Persoană care introduce o acțiune în fața unui organ de jurisdicție. DEX '09 DLRLC DN
- Pui la îndoială spusele mele? a întors capul spre mine doamna reclamantă. I. BOTEZ, ȘC. 114. DLRLC
- Ce ai d-ta să răspunzi la pretențiile reclamantei? CARAGIALE, O. II 38. DLRLC
-
etimologie:
- réclamant DEX '09 DEX '98 DN