12 definiții pentru recompoziție
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
RECOMPOZIȚIE, recompoziții, s. f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. – Din fr. recomposition.
RECOMPOZIȚIE, recompoziții, s. f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. – Din fr. recomposition.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
recompoziție sf [At: MARIN, F. 455/33 / V: ~iune / S și: ~osi~ / Pl: ~ii / E: fr recomposition] (Înv) Recompunere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECOMPOZIȚIE, recompoziții, s. f. Recompunere.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECOMPOZIȚIE s.f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. [< fr. recomposition].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECOMPOZIȚIE s. f. recompunere; reconstituire a unui lucru. (< fr. recomposition)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recompozițiune sf vz recompoziție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*recompozițiúne f. (re- și comp-). Acțiunea de a recompune. Lucru recompus. – Și -íție și recompúnere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
recompoziție (desp. -ți-e) s. f., art. recompoziția (desp. -ți-a), g.-d. art. recompoziției; pl. recompoziții, art. recompozițiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recompoziție (-ți-e) s. f., art. recompoziția (-ți-a), g.-d. art. recompoziției; pl. recompoziții, art. recompozițiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recompoziție s. f. compoziție
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
RECOMPOZIȚIE s. v. recompunere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recompoziție s. v. RECOMPUNERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
recompoziție, recompozițiisubstantiv feminin
- 1. Reconstituire a unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: recompunere reconstituire
etimologie:
- recomposition DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.