RECREAȚIE¹, recreații, s. f. Faptul de a se recrea¹; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreerii și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-. – Var.: (înv.) recreațiune s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.

recreație¹ sf [At: CARTE TREB. II, 274/8 / P: ~cre-a~ / V: (îvp) ~cra~, regra~, ricria~, (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat recreatio, -onis, ger Rekreation, fr récréation] 1 Destindere (după un efort susținut) Si: recreare¹ (1), reconfortare (1). 2 (Pex) Distracție (1). 3 Timp destinat recreării¹ (1) elevilor între orele de curs Si: pauză.

RECREAȚIE¹, recreații, s. f. Faptul de a se recrea¹; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreării și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-. – Var.: (înv.) recreațiune s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.

RECREAȚIE, recreații, s. f. 1. Faptul de a se recrea; odihnă după o muncă încordată; recreare. Apoi deodată, în timpul unei recreații, începea să îmbrățișeze pe camaradele ei de clasă. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. ♦ Timp destinat recreării elevilor între orele de curs; pauză. Luam parte la jocurile camarazilor mei cînd suna ora de recreație. GHICA, S. 74. 2. Destindere; desfătare. (Atestat în forma recreațiune) Singura lui recreațiune era poezia. NEGRUZZI, S. I 333. – Pronunțat: -cre-a-. – Variantă: (învechit) recreațiune (ODOBESCU, S. III 37) s. f.

RECREAȚIE s.f. Faptul de a (se) recrea¹; recreare; odihnă după un efort susținut; destindere. ♦ Pauză între două ore de curs în școli. [Gen. -iei, var. recreațiune s.f. / cf. fr. récréation, lat. recreatio].

RECREAȚIE s. f. 1. faptul de a (se) recrea¹; odihnă după un efort susținut; destindere. 2. pauză între două ore de curs în școli, facultăți etc. (< fr. récréation, lat. recreatio)

RECREAȚIE ~i f. 1) Întrerupere pe un timp oarecare a unei activități; odihnă; pauză; răgaz; repaus. 2) Pauză între lecții la școală. Elevii au ieșit în ~. [Sil. -cre-a-] /<fr. récréation, lat. recreato, ~onis

recrație sf vz recreație¹

recreațiune sf vz recreație

regrație sf vz recrație¹

ricriație sf vz recreație¹

RECREAȚIUNE s. f. v. recreație.

RECREAȚIUNE s.f. v. recreație.

recreați(un)e f. 1. exercițiu plăcut ce odihnește de o muncă: copiii trebuie să iea recreațiuni scurte și dese; 2. timp acordat acestui repaos.

*recreațiúne f. (lat. recreátio, -ónis. V. creațiune). Repaus (odihnă) pin care prinzĭ puterĭ: a da recreațiune elevilor. Timpu acordat acestuĭ repaus: eleviĭ îs la (saŭ în) recreațiune. Lucru care te recreĭază (care-țĭ place mult): acest cîntec e o recreațiune. – Și -áție și -áre.

recreație (desp. re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreația (desp. -ți-a), g.-d. art. recreației; pl. recreații, art. recreațiile (desp. -ți-i-)

recreație (re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreația (-ți-a), g.-d. art. recreației; pl. recreații, art. recreațiile (-ți-i-)

recreație (odihnă, creare din nou) s. f. (sil. -cre-) creație

recreație (e-a)

recreație, -ției gen. a.

RECREAȚIE s. 1. reconfortare, recreare. (~ cuiva în concediu.) 2. pauză. (Elevii ies în ~.)

RECREAȚIE s. 1. reconfortare, recreare. (~ cuiva în concediu.) 2. pauză. (Elevii ies în ~.)