14 definiții pentru recrutare
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECRUTARE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei. – V. recruta.
RECRUTARE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei. – V. recruta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
recrutare sf [At: BĂLCESCU, M. V. 26 / V: (reg) răcut~, recut~, reclut~ / Pl: ~tări / E: recruta] 1 Înscriere în evidența autorităților militare, în vederea încorporării Si: (înv) recrutament, recrutație (1), (Trs) măsură (1). 2 Angajare a cuiva pe baza unei alegeri. 3 Atragere a cuiva pentru o anumită activitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECRUTARE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei; operație de înregistrare a tinerilor pentru încorporarea în armată. ♦ Fig. Alegere, angajare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECRUTARE s.f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei; (spec.) înscriere a tinerilor pentru stagiul militar. ♦ (Fig.) Alegere, angajare. [< recruta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
recrutare f. acțiunea de a recruta: recrutarea se făcea od. prin tragere la sorți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*recrutáre f. Acțiunea de a recruta: cercu de recrutare al județuluĭ cutare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răcutare sf vz recrutare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reclutare sf vz recrutare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
recutare sf vz recrutare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recrutare (desp. re-cru-) s. f., g.-d. art. recrutării; pl. recrutări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recrutare (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrutării; pl. recrutări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recrutare s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. recrutării; pl. recrutări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECRUTARE s. (MIL.) 1. (înv. și pop.) sorți (pl.), (prin Transilv.) măsură, (Transilv. și Maram.) șorozaș, (Transilv.) număruș, (înv.) bărbunc, (înv.) recrutament, recrutație. (S-a prezentat la ~ și a fost repartizat la infanterie.) 2. încorporare, înrolare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.) 3. v. racolare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECRUTARE s. (MIL.) 1. (înv. și pop.) sorți (pl.), (prin Transilv.) măsură, (Transilv. și Maram.) șorozaș, (Transilv.) număruș, (înv.) bărbunc, (înv.) recrutament, recrutație. (S-a prezentat la ~ și a fost repartizat la infanterie.) 2. încorporare, înrolare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: re-cru-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
recrutare, recrutărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- recruta DEX '09 DEX '98 DN