5 definiții pentru rectificație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rectificație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr rectification] (Iuz) 1 Corectare (1). 2 (Ccr) Rectificare (2).
rectificațiune sf vz rectificație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rectificațiúne f. (mlat. rectificatio, -ónis). Acțiunea de a rectifica. Informațiune rectificată: rectificațiunea a apărut în ziar. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECTIFICAȚIE s. v. corectare, corectiv, corectură, corijare, îndreptare, rectificare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rectificație s. v. CORECTARE. CORECTIV. CORECTURĂ. CORIJARE. ÎNDREPTARE. RECTIFICARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: rectificație
rectificație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rectificațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||