rectiliniu, ~ie a [At: IOANOVICI, TEHN. 255 / P: ~niu, ~ni-e / V: (rar) ~lin / Pl: ~ii / E: fr rectiligne] 1 (D. mișcări) Care se desfășoară în linie dreaptă. 2 (Mat; d. figuri geometrice) Mărginit de linii drepte. 3 (Gmt; îs) Unghi - Unghi de nouăzeci de grade. 4 (Înv) Referitor la linii drepte. 5 În linie dreaptă.

RECTILINIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.) 1. În linie dreaptă. Mișcare rectilinie. (Atestat în forma rectilin) Șoseaua tăia o dîră lucioasă, rectilină, pe care sania aluneca vertiginos. REBREANU, R. I 215. 2. (Despre figuri geometrice) Format din linii drepte. Triunghi rectiliniu. – Variantă: rectilin, -ă adj.

RECTILINIU, -IE adj. În linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Mărginit de linii drepte. [Pron. -niu, var. rectilin, -ă adj. / cf. fr. rectiligne].

RECTILINIU, -IE adj. 1. (despre mișcări) care se desfășoară în linie dreaptă; drept. 2. (despre figuri geometrice) mărginit de linii drepte. (< fr. rectiligne)

RECTILINIU ~e (~i) 1) (despre mișcări) Care se desfășoară în linie dreaptă; în formă de linie dreaptă. 2) (despre figuri geometrice) Care este alcătuit din linii drepte. /<fr. rectiligne

*rectilíniŭ, -ie adj. (lat. rectilineus, d. rectus, drept, și linea, linie). În linie dreaptă: mișcare rectilinie. Geom. Format din liniĭ drepte: figură rectilinie. Relativ la liniĭ drepte: trigonometria rectilinie.

rectilin, ~ă a vz rectiliniu

RECTILIN, -Ă adj. v. rectiliniu.

RECTILIN, -Ă adj. v. rectiliniu.

rectiliniu (în linie dreaptă) [niu pron. nĭu] adj. m., f. rectilinie (desp. -ni-e); pl. m. și f. rectilinii

rectiliniu [niu pron. nĭu] adj. m., f. rectilinie (-ni-e); pl. m. și f. rectilinii

rectiliniu adj. m. [-niu pron. -nĭu], f. rectilinie (sil. -ni-e); pl. m. și f. rectilinii

rectiliniu

RECTILINIU adj. v. drept.

rectiliniu adj. v. DREPT.

Rectiliniu ≠ curbliniu