6 definiții pentru recăsătorire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECĂSĂTORIRE, recăsătoriri, s. f. Faptul de a se recăsători. – V. recăsători.
RECĂSĂTORIRE, recăsătoriri, s. f. Faptul de a se recăsători. – V. recăsători.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
recăsătorire sf [At: DL / Pl: ~ri / E: recăsători] Căsătorie (1) nouă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECĂSĂTORIRE, recăsătoriri, s. f. Acțiunea de a se recăsători.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recăsătorire s. f., g.-d. art. recăsătoririi; pl. recăsătoriri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recăsătorire s. f., g.-d. art. recăsătoririi; pl. recăsătoriri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recăsătorire s. f., g.-d. art. recăsătoririi; pl. recăsătoriri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: recăsătorire
recăsătorire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
recăsătorire, recăsătoririsubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se recăsători. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- recăsători DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.