7 definiții pentru repărțire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
repărțire sf [At: ODOBESCU, S. III, 340 / Pl: ~ri / E: repărți] (Îvr) Distribuire (1).
REPĂRȚIRE, repărțiri, s. f. (Învechit) Repartiție, distribuție, împărțeală. O repărțire cît se poate mai largă și mai egală a sarcinelor și a răspunderilor în stat. ODOBESCU, S. III 340.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
repărțire (înv.) s. f., g.-d. art. repărțirii; pl. repărțiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
repărțire (înv.) s. f., g.-d. art. repărțirii; pl. repărțiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
repărțire s. f., g.-d. art. repărțirii; pl. repărțiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REPĂRȚIRE s. v. distribuire, distribuție, împărțire, repartiție, repartizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
repărțire s. v. DISTRIBUIRE. DISTRIBUȚIE. ÎMPĂRȚIRE. REPARTIȚIE. REPARTIZARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
repărțire, repărțirisubstantiv feminin
- 1. Distribuire, distribuție, repartizare, repartiție, împărțeală, împărțire. DLRLC
- O repărțire cît se poate mai largă și mai egală a sarcinelor și a răspunderilor în stat. ODOBESCU, S. III 340. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.