opțiuni
  • info

4 definiții pentru reprobativ

Explicative DEX

reprobativ, ~ă a [At: CĂLINESCU, C. N. 53 / Pl: ~i, ~e / E: reproba] (Rar) Reprobator.

REPROBATIV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv].

REPROBATIV, -Ă adj. reprobator. (< engl. reprobative)

Ortografice DOOM

reprobativ adj. m., pl. reprobativi; f. sg. reprobativă, pl. reprobative

Intrare: reprobativ
reprobativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reprobativ
  • reprobativul
  • reprobativu‑
  • reprobativă
  • reprobativa
plural
  • reprobativi
  • reprobativii
  • reprobative
  • reprobativele
genitiv-dativ singular
  • reprobativ
  • reprobativului
  • reprobative
  • reprobativei
plural
  • reprobativi
  • reprobativilor
  • reprobative
  • reprobativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reprobativ, reprobativăadjectiv

etimologie:
  • reproba + -(t)iv DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.