12 definiții pentru reprobator
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
REPROBATOR, -OARE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.
REPROBATOR, -OARE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
reprobator, ~oare a [At: ȘĂINEANU / Pl: ~i, ~oare / E: fr réprobateur, lat reprobator] Care reprobă Si: dezaprobator, (rar) reprobativ.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REPROBATOR, -OARE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă, de reprobare. Atitudine reprobatoare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REPROBATOR, -OARE adj. Care reprobă; reprobativ. [Cf. fr. réprobateur, lat. reprobator].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REPROBATOR, -OARE adj. care reprobă; reprobativ. (< fr. réprobateur, lat. reprobator)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REPROBATOR ~oare (~ori, ~oare) Care reprobă; dezaprobator. Privire ~oare. /<fr. réprobateur, lat. reprobator
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reprobator a. și m. care exprimă reprobațiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
reprobator (desp. re-pro-) adj. m., pl. reprobatori; f. sg. și pl. reprobatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reprobator (re-pro-) adj. m., pl. reprobatori; f. sg. și pl. reprobatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reprobator adj. m. (sil. -pro-), pl. reprobatori; f. sg. și pl. reprobatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
REPROBATOR adj. v. dezaprobator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REPROBATOR adj. dezaprobator, neaprobator. (Îi vorbea cu ton ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: re-pro-
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
reprobator, reprobatoareadjectiv
- 1. Care reprobă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dezaprobator neaprobator reprobativ
- Atitudine reprobatoare. DLRLC
-
etimologie:
- réprobateur DEX '09 DEX '98 DN
- reprobator, -oris DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.