opțiuni
  • info

13 definiții pentru repugnanță

din care

Explicative DEX

REPUGNANȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.

REPUGNANȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.

REPUGNANȚĂ s.f. (Liv.) Silă, dezgust; scîrbă, greață, aversiune. [Cf. fr. répugnance, lat. repugnantia].

REPUGNANȚĂ s. f. silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. (< fr. répugnance, lat. repugnantia)

REPUGNANȚĂ f. livr. Sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva; aversiune; silă; antipatie; repulsie. /<fr. répugnance, lat. repugnantia

repugnanță f. desgust pentru ceva.

*repugnánță f., pl. e (lat. repugnantia). Dezgust adînc, mare aversiune: a avea repugnanță de un lucru saŭ contra unuĭ lucru.

repugnantă sfs [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 5 / V: (înv) ~umn~ / E: fr répugnance, lat repugnantia] (Rar) Repulsie (1).

repumnanță sf vz repugnanță

Ortografice DOOM

repugnanță (livr.) s. f., g.-d. art. repugnanței

repugnanță (livr.) s. f., g.-d. art. repugnanței

repugnanță s. f., g.-d. art. repugnanței

Sinonime

REPUGNANȚĂ s. v. antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, scârbă, silă.

repugnanță s. v. ANTIPATIE. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAȚĂ. ÎNGREȚOȘARE. OROARE. OSTILITATE. PORNIRE. REPULSIE. RESENTIMENT. SCÎRBĂ. SILĂ.

Intrare: repugnanță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repugnanță
  • repugnanța
plural — —
genitiv-dativ singular
  • repugnanțe
  • repugnanței
plural — —
vocativ singular —
plural —
repumnanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repugnanțăsubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.