8 definiții pentru repus
Explicative DEX
repune1 vt [At: PETROVICI, P. 185/18 / Pzi: repun / E: re1- + pune] 1 A pune din nou Si: a reașeza. 2 A pune la loc. 3 (Îe) A ~ pe cineva sau ceva în drepturi (sau, rar, în drept) A-i reda cuiva drepturile. 4 (Îe) A ~ piciorul (undeva) A sosi din nou (undeva). 5 (Îae) A pătrunde din nou. 6 (Înv) A pune deoparte Si: a amâna.
repune2 v vz răpune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REPUNE, repun, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Re1- + pune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
REPUNE vb. III. tr. A pune din nou. [P.i. repun. / < re- + pune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A REPUNE repun tranz. A pune din nou. /re- + a pune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
repune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repun, 2 sg. repui, 3 sg. repune, perf. s. 1 sg. repusei, 1 pl. repuserăm, m.m.c.p. 1 pl. repuseserăm; conj. prez. 1 sg. să repun, 3 să repună; ger. repunând; part. repus
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
repune vb. pune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
REPUNE vb. a reașeza. (A ~ la locul inițial.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT4) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
repune, repunverb
- 1. A pune din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: reașeza
- Îi lipsea ceva nedeslușit, dar ce înceta să-i mai lipsească de cum repunea piciorul pe pămîntul romînesc. MACEDONSKI, O. III 22. DLRLC
-
etimologie:
- re- + pune. DEX '09 DN