REPUTAȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă, celebritate. [Var.: (înv.) reputațiune s. f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis.

reputație sf [At: MARCOVICI, R. 45/10 / V: ~iune, (înv) ~tăciune / Pl: ~ii / E: fr réputation, lat reputatio, -onis] 1 Părere publică despre cineva sau ceva Si: renume (1), faimă (3). 2 Felul în care cineva este cunoscut sau apreciat Si: renume (2), faimă (4).

REPUTAȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă. [Var.: (înv.) reputațiune s. f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis.

REPUTAȚIE, reputații, s. f. Părere (bună sau rea) pe care o are lumea despre cineva sau ceva, felul în care cineva este cunoscut sau apreciat; nume bun sau rău. Ea riscă a-și compromite reputația în ochii lumii. BOLINTINEANU, O. 382. ♦ Renume, faimă. Savant cu reputație europeană. IORGA, L. I 381. Își păstra curată reputația lui de om drept și dezinteresat. VLAHUȚĂ, O. A. III 44. La Anhial, în Turcia, se afla un neguțător c-o mai mare reputație. BĂLCESCU, O. I 97. – Variantă: (învechit) reputațiune (HASDEU, I. V. 191, KOGĂLNICEANU, S. A. 191) s. f.

REPUTAȚIE s.f. Părere publică (bună sau rea) despre cineva; nume. ♦ Faimă, renume. [Gen. -iei, var. reputațiune s.f. / cf. fr. réputation, lat. reputatio].

REPUTAȚIE s. f. părere publică (bună sau rea) despre cineva. ◊ faimă, renume. (< fr. réputation, lat. reputatio)

REPUTAȚIE ~i f. 1) Opinie publică (favorabilă sau defavorabilă) pe care o manifestă publicul pentru o persoană sau pentru un lucru; faimă. * Se bucură de ~ bună. 2) Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calități deosebite; faimă; slavă; popularitate; renume. [G.-D. reputației; Sil. -ți-e] /<fr. réputation, lat. reputatio, ~onis

reputațiune sf vz reputație

reputăciune sf vz reputație

REPUTAȚIUNE s.f. v. reputație.

reputați(un)e f. opiniune ce publicul are despre o persoană: bună reputațiune.

*reputațiúne f. (lat. reputatio, -ónis. V. deputațiune). Celebritate, renume, părerea lumiĭ despre tine: reputațiune bună, rea. Renume bun: reputațiunea unuĭ savant. – Și -áție.

reputație (desp. -ți-e) s. f., art. reputația (desp. -ți-a), g.-d. art. reputației; pl. reputații, art. reputațiile (desp. -ți-i-)

reputație (-ți-e) s. f., art. reputația (-ți-a), g.-d. art. reputației; pl. reputații, art. reputațiile (-ți-i-)

reputație s. f. (sil. -ți-e), art. reputația (sil. -ți-a), g.-d. art. reputației; pl. reputații, art. reputațiile (sil. -ți-i-)

reputație

REPUTAȚIE s. 1. v. celebritate. 2. v. faimă. 3. v. popularitate. 4. v. autoritate. 5. faimă, nume, renume. (Se bucură de o proastă ~.)

REPUTAȚIE s. 1. celebritate, faimă, glorie, prestigiu, renume, (fig.) strălucire. (Și-a cîștigat o ~ fără precedent.) 2. faimă,notorietate, prestigiu, renume, vază, (înv.) vîlvă. (Un medic de ~.) 3. faimă, popularitate, renume, (înv.) poporalitate, (fig.) priză. (Se bucură de oarecare ~.) 4. ascendent, autoritate, considerație, influență, înrîurire, prestigiu, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (~ de care se bucură e în continuă creștere.) 5. faimă, nume, renume. (Se bucură de ~ rea.)

REPUTAȚIE. Subst. Reputație, renume, nume bun, nume, faimă, vogă (franțuzism), celebritate, notorietate, popularitate; prestigiu, autoritate, greutate (fam.), importanță, vază; recunoaștere, consacrare, consacrație (rar); glorie, slavă, măreție, fală, aureolă (fig.), nimb (fig.); considerație, stimă, onoare, prețuire. Autoritate, personalitate, personaj, somitate, mărime, celebritate, notabilitate, notabil; as, maestru; vedetă, stea (fig.), star. Adj. Renumit, cu renume, știut, reputat, cunoscut, prețuit, apreciat, recunoscut, consacrat, vestit, de vestire (pop.), cinstit, prestigios; însemnat, important, de vază, cu vază, de frunte; marcant, remarcabil, notabil, notoriu; eminent, celebru, faimos, falnic, ilustru, strălucit, magnific; glorios, slăvit, aureolat (fig.), nimbat (fig.), plin de glorie. Vb. A fi renumit (reputat, cunoscut, faimos, ilustru), a fi celebru, a fi o somitate, a avea (un) nume (faimă), a avea trecere; a se bucura de celebritate (popularitate), a-și face (un) nume, a ajunge celebru; a se remarca, a se impune. A fi la modă, a fi în vogă, a avea presă bună (publicitate, reclamă). V. glorie, respect, succes.

ICH BIN BESSER ALS MEIN RUF (germ.) sunt mai bună decât îmi e reputația – Schiller, Maria Stuart, act. III, scena 4. Replică a eroinei la calomniile răspândite pe seama ei de răuvoitori.

Ich bin besser als mein Ruf (germ. „Sînt mai bun decît reputația mea”) – replică celebră din tragedia Maria Stuart de Schiller. În discuția cu regina Elisabeth a Angliei (act. III, sc. 4), Maria Stuart, regina Scoției, prizonieră la curtea engleză, îi spune: „Lumea știe tot ce-i mai rău despre mine, dar pot să mărturisesc că sînt mai bună decît reputația mea”. Vorbele lui Schiller sînt citate ca o apărare împotriva unei faime proaste. LIT.