15 definiții pentru resemnare
din care- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
RESEMNARE, resemnări, s. f. Faptul de a se resemna. [Var.: (înv.) resignare s. f.] – V. resemna.
RESEMNARE, resemnări, s. f. Faptul de a se resemna. [Var.: (înv.) resignare s. f.] – V. resemna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
resemnare sf [At: CALENDARIU (1794), 35/34 / V: (înv) ~sign~ / Pl: ~nări / E: resemna] 1 Împăcare cu o situație rea, defavorabilă Si: (îvr) resemnație. 2 Răbdare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RESEMNARE, resemnări, s. f. Faptul de a se resemna; împăcare cu răul. Obida ei venea din adînc de inimă și se stingea pe buze, tălmăcind resemnarea. PAS, Z. I 277. Umbla tăcută prin casă, cu un aer de resemnare. CĂLINESCU, E. 30. Ion e bun, blînd, suferă în tăcere și cu resemnarea unui copil nefericit și bolnav. GHEREA, ST. CR. II 149.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESEMNARE s.f. Acțiunea de a se resemna și rezultatul ei; sentiment de acceptare senină a unei anumite situații dificile. [< resemna].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESEMNARE s. f. acțiunea de a se resemna; sentiment de acceptare senină a unei anumite situații dificile. (< resemna)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*resemnáre f. Acțiunea de a saŭ de a te resemna. – Se poate zice și rezignațiúne, -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESIGNARE s. f. v. resemnare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RESIGNARE s. f. v. resemnare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
resignare sf vz resemnare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RESIGNARE, resignări, s. f. (Franțuzism) Resemnare. Pacea, resignarea, calmul serii, resfirat pe vecernia greierilor, îmi impuneau și mă biruiau. GALACTION, O. I 348. Politica sa e făcută toată din iertare, abdicație și resignare. IORGA, L. I 78. Ce vieți, ce poeme mari de suferință și de resignare! DEMETRESCU, O. 150.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESIGNARE s.f. (Rar) Resemnare, resignație. [< resigna].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
resemnare s. f., g.-d. art. resemnării; pl. resemnări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
resemnare s. f., g.-d. art. resemnării; pl. resemnări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
resemnare s. f. semnare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
RESEMNARE s. (înv.) resemnație. (Alungă ~!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RESEMNARE s. (înv.) resemnație. (Alungă ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
resemnare, resemnărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se resemna. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: resemnație resignație
- Obida ei venea din adînc de inimă și se stingea pe buze, tălmăcind resemnarea. PAS, Z. I 277. DLRLC
- Umbla tăcută prin casă, cu un aer de resemnare. CĂLINESCU, E. 30. DLRLC
- Ion e bun, blînd, suferă în tăcere și cu resemnarea unui copil nefericit și bolnav. GHEREA, ST. CR. II 149. DLRLC
- Pacea, resignarea, calmul serii, resfirat pe vecernia greierilor, îmi impuneau și mă biruiau. GALACTION, O. I 348. DLRLC
- Politica sa e făcută toată din iertare, abdicație și resignare. IORGA, L. I 78. DLRLC
- Ce vieți, ce poeme mari de suferință și de resignare! DEMETRESCU, O. 150. DLRLC
-
etimologie:
- resemna DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.