restituție sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr restitution] 1 Înapoiere. 2 Readucere în starea de la început (sau în alta mai bună) Si: restabilire (1), refacere, restatornicire. 3 (Fig) Înfățișare.

RESTITUȚIE s.f. 1. Determinare a unui punct în spațiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, care cuprind acest punct văzut din mai multe poziții din spațiu. 2. (În dreptul internațional) Înapoierea de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător și de la cetățenii acestuia; restituire. [Gen. -iei, var. restituțiune s.f. / cf. lat. restitutio, fr. restitution].

RESTITUȚIE s. f. 1. readucere în starea inițială, restabilire; restituire. ◊ înapoiere de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător și de la cetățenii acestuia. 2. determinare a unui punct în spațiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, punct, văzut din mai multe poziții din spațiu. 3. (biol.) completare, regenerare a organelor sau părților de organe distruse sau vătămate. ◊ revenire la forma inițială a fragmentelor de cromozomi rupte. (< fr. restitution, lat. restitutio)

restituțiune sf vz restituție

RESTITUȚIUNE s.f. v. restituție.

restituți(un)e f. 1. acțiunea de a restitui; 2. lucru restituit.

*restituțiúne f. (lat. restitutio, -ónis. V. constituțiune). Acțiunea de a restitui. – Și -úție, dar ob. -uíre.

restituție (desp. -ți-e) s. f., art. restituția (desp. -ți-a), g.-d. art. restituției; pl. restituții, art. restituțiile (desp. -ți-i-)

restituție (-ți-e) s. f., art. restituția (-ți-a), g.-d. art. restituției; pl. restituții, art. restituțiile (-ți-i-)

restituție s. f. (sil. -ți-e; mf. -sti-), art. restituția (sil. -ți-a), g.-d. art. restituției; pl. restituții, art. restituțiile (sil. -ți-i-)

RESTITUȚIE s. v. înapoiere, rambursare, restituire.

restituție s. v. ÎNAPOIERE. RAMBURSARE. RESTITUIRE.