RETRIBUȚIE, retribuții, s. f. Plată a muncii, remunerație; leafă, salariu. – Din fr. rétribution.

retribuție sf [At: (a. 1855) URICARIUL, IV, 438/25 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr retribution] 1 Plată în bani pentru o muncă prestată Si: remunerație, (rar) remunerariu. 2 Leafă. 3 (Îvr) Subvenții.

RETRIBUȚIE, retribuții, s. f. (Ieșit din uz) Salariu. – Din fr. rétribution.

RETRIBUȚIE, retribuții, s. f. Plată în bani pentru o muncă prestată; leafă, salariu, remunerație. Retribuția cunoscută i-a fost atît de puțină, încît... nu i-ar fi ajuns nici la întreținerea vieții. BOLINTINEANU, O. 414.

RETRIBUȚIE s.f. Plată în bani pentru o muncă prestată; remunerație. [Gen. -iei, var. retribuțiune s.f. / cf. fr. rétribution, lat. retributio].

RETRIBUȚIE s. f. plată în bani pentru o muncă prestată; salariu, remunerație. (< fr. rétribution)

RETRIBUȚIE ~i f. înv. Plată în bani acordată cuiva pentru prestarea unei munci; salariu; remunerare; leafă. [G.-D. retribuției; Sil. -ți-e] /<fr. rétribution

retribuțiune sf vz retribuție

RETRIBUȚIUNE s.f. v. retribuție.

retribuți(un)e f. plată pentru un serviciu, pentru o lucrare.

retribuție (desp. re-tri-, -ți-e) s. f., art. retribuția (desp. -ți-a), g.-d. art. retribuției; pl. retribuții, art. retribuțiile (desp. -ți-i-)

retribuție (re-tri-, -ți-e) s. f., art. retribuția (-ți-a), g.-d. art. retribuției; pl. retribuții, art. retribuțiile (-ți-i-)

retribuție s. f. (sil. -tri-, -ți-e), art. retribuția (sil. -ți-a), g.-d. art. retribuției; pl. retribuții, art. retribuțiile (sil. -ți-i-)

retribuție

RETRIBUȚIE s. 1. v. salariu. 2. câștig, salariu. (~ medie pentru munca de înaltă calificare.) 3. v. plată.

RETRIBUȚIE s. 1. leafă, remunerație, salariu, (pop. și fam.) simbrie, (înv.) nafaca, năiem, (înv., în Mold.) hac. (Are ~ mare.) 2. cîștig, salariu. (~ medie pentru munca în acord global.) 3. plată, remunerare, remunerație, retribuire, (rar) remunerariu. (Care este ~ pentru munca ta?)