RETROGRAD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în. direcția opusă mișcării majorității corpurilor cerești. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.

retrograd, ~ă [At: DRĂGUȘANU, C. 205 / Pl: ~azi, ~e / E: fr rétrograde, lat retrogradus, -a, -um] 1 (Îoc progresist, d. persoane) Care se opune progresului, tinzând să readucă starea de lucruri din trecut Si: reacționar. 2 (îoc progresist:; d. idei, concepții etc.) Contrar progresului Si: învechit. 3 Care merge înapoi. 4 Care merge din prezent spre trecut. 5 (D. corpurile cerești și mișcarea lor aparentă în jurul axei lumii) Care merge de la răsărit spre apus.

RETROGRAD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în direcția opusă mișcării Soarelui. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.

RETROGRAD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre persoane) Care se opune progresului, tinzînd să readucă starea de lucruri din trecut; reacționar; (despre idei, concepții etc.) contrar progresului, învechit. [Reacționarii] au slăbăciunea absurdă și retrogradă de a crede și propăvedui că instrumentul cu care s-ar putea cînta romînește este bun, dar că meșterii nu sînt vrednici. RUSSO, S. 75. ◊ (Substantivat) După ce dete mîna cu toate partidele pe care le trădă una după alta, se dete cu cei mai înfocați retrograzi. BOLINTINEANU, O. 444. 2. Care merge înapoi; care merge din prezent spre trecut. Memoria bătrînilor este de obicei retrogradă. 3. (Astron.; despre corpurile cerești sau despre mișcarea lor) Care merge în direcție opusă mișcării soarelui, de la răsărit la apus.

RETROGRAD, -Ă adj. 1. Opus progresului; reacționar. 2. Care merge înapoi. 3. (Despre aștri sau despre mișcarea lor) Care se mișcă în direcția opusă mișcării Soarelui. [< fr. rétrograde, cf. lat. retrogradus < lat. retro – înapoi, gradus – mers].

RETROGRAD, -Ă adj. 1. care se opune progresului; reacționar. 2. (despre idei, concepții) contrar progresului, învechit. ♦ amnezie ~ă = formă de amnezie prin pierderea amintirilor vechi. 3. (despre aștri și mișcarea lor) care se deplasează în direcția opusă mișcării Soarelui. (< fr. rétrograde, lat. retrogradus)

RETROGRAD ~dă (~zi, ~de) 1) Care se opune progresului, susținând o etapă precedentă; opus progresului. O concepție ~dă. 2) (despre corpuri cerești) Care se mișcă în direcție opusă mișcării Soarelui. /<fr. rétrograde, lat. retrogradus

retrograd a. 1. care pășește îndărăt: mers retrograd; 2. fig. care caută a restabili lucruri învechite: spirit retrograd.

*retrográd, -ă adj. (lat. retrogradus, d. retro, înapoĭ [V. îndărăt] și gradus, pas. V. grad). Care merge înapoĭ: mers retrograd. Fig. Care se opune progresuluĭ: om, spirit retrograd. S. m. și f. Un retrograd.

retrograd (desp. re-tro-grad) adj. m., pl. retrograzi; f. retrogradă, pl. retrograde

retrograd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrograzi; f. retrogradă, pl. retrograde

retrograd adj. m. (sil. -tro-grad), pl. retrograzi; f. sg. retrogradă, pl. retrograde

RETROGRAD adj., s. 1. adj. înapoiat, reacționar. (O concepție ~.) 2. s., adj. (înv.) tombateră. (Un ~ înrăit.) 3. adj. v. depășit.

RETROGRAD adj., s. 1. adj. înapoiat, reacționar. (O concepție ~.) 2. s., adj. (înv.) tombateră. (Un ~ înrăit.) 3. adj. depășit, învechit, perimat. (O mentalitate ~.)

Retrograd ≠ progresist

METAMORFISM RETROGRAD s. v. diaftoreză.

METAMORFISM RETROGRAD s. (GEOL.) diaftoreză, retrometamorfism.