8 definiții pentru revigorare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REVIGORARE, revigorări, s. f. Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.
REVIGORARE, revigorări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVIGORARE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora și rezultatul ei. [< revigora].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
revigorare s. f. Înviorare ◊ „Prin publicarea acestor teze de doctorat se poate observa o revigorare a criticii de tip universitar.” Argeș 9/73 p. 5. ◊ „[...] o binevenită (chiar dacă nu suficient încă) revigorare a interesului pentru dramaturgia interbelică.” Cont. 9 VII 76 p. 9 (din revigora; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
revigorare s. f., g.-d. art. revigorării; pl. revigorări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
*revigorare s. f., g.-d. art. revigorării; pl. revigorări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
revigorare s. f., pl. revigorări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REVIGORARE s. înviorare, redresare, refacere, restabilire, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leșin.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
revigorare, revigorărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a revigora. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: înviorare
etimologie:
- revigora DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.