rezolva [At: MAIOR, IST. 260 / V: (înv) ~lia, ~Iui, ~Ivi (S și: resolvi) / S și: reso~ / Pzi: rezolv, (înv) ~vez / E: lat resolvere, ger resolvieren] 1 vt A găsi soluția unei probleme. 2 vt A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict Si: a soluționa. 3 vt (Mat) A dezlega o problemă Si: (Înv) a rezolvirui (1). 4 vt (Mat) A obține valoarea necunoscutei dintr-o ecuație Si: (înv) a rezolvirui (2). 5 vt (Mat) A afla dimensiunile necunoscute ale unei figuri geometrice Si: (înv) a rezolvirui (3). 6 vt A duce la bun sfârșit. 7 vt A pune rezoluția (4) pe un act. 8-9 vtr (Înv) A (se) decide. 10 vt (Rar) A descompune. 11 vt (Jur) A anula. 12-13 vrt (Med; d. inflamații, tumori) A scădea (sau a face să scadă treptat și să dispară). 14-15 vtr A (se) transforma. 16 vt (D. instrumente optice) A distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate.

REZOLVA, rezolv, vb. I. Tranz. A găsi dezlegarea, soluția unei chestiuni, a dezlega (o problemă); a soluționa. Te-ai făcut luntre și punte și i-ai rezolvat cazul. PAS, Z. I 143. Duțu se miră de simplitatea și siguranța cu care streinul le rezolvă pe toate. C. PETRESCU, A. 296. ♦ A obține valoarea necunoscutei dintr-o ecuație. ♦ (Cu privire la contradicții) A lichida, a pune capăt. Crezi tu că tocmai cele cîteva biete sute de pogoane ale mele au să rezolve problema? REBREANU, R. I 36. ♦ Refl. impers. A se realiza, a se obține. Lichidarea deosebirilor esențiale dintre munca fizică și munca intelectuală se rezolvă prin creșterea nivelului cultural și tehnic al clasei muncitoare.

REZOLVA vb. I. tr. A găsi soluția unei probleme; a dezlega (o problemă); a soluționa. ♦ A lichida (o contradicție, un conflict). [P.i. rezolv. / < lat. resolvere, cf. it. risolvere].

REZOLVA vb. tr. 1. a dezlega, a soluționa (o problemă, un exercițiu, o situație). 2. a pune rezoluția (2) pe un act. ◊ a lichida un litigiu, un conflict. 3. (despre instrumente optice) a separa, a distinge amănunte fine ale obiectelor studiate. (< lat. resolvere, germ. resolvieren) corectat(ă)

A REZOLVA rezolv tranz. (probleme) A examina amănunțit, oferind o soluție; a dezlega; a soluționa. ~ o enigmă. ~ un litigiu. /<lat. rezolvere, germ. resolvieren

rezolvà v. 1. a descompune chimicește elementele unui corp: a rezolva un corp în pulbere; 2. a transforma în: vântul rezolvă norii în ploaie; 3. Med. a scădea treptat și a face să dispară: a rezolva o tumoare; 4. Jur. a anula: a rezolva un contract; 5. fig. a decide: a rezolva o dificultate; 6. a găsi o soluțiune: a rezolva o problemă; 7. a se schimba în: ceața se rezolvă în ploaie.

rezolia v vz rezolva

rezolui v vz rezolva

rezolvi v vz rezolva

*rezólv, a -á v. tr. (lat. resólvere, -solútum, fr. résoudre, résolvant. V. ab-solv. – Se conjugă ca absolv). Descompun, reduc la saŭ în: Talete din Milet rezolva tot în apă, focu rezolvă lemnu în cenușă. Dezleg, descurc, găsesc soluțiunea: a rezolva o problemă. Hotărăsc ce să se facă cu o cerere: ministru rezolvă hîrtiile, cererile. Jur. Desfac, anulez: a rezolva un act. Med. Fac să dispară încet-încet: a rezolva o tumoare. – Rar și rezolvésc.

rezolva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rezolv, 3 rezolvă; conj. prez. 1 sg. să rezolv, 3 să rezolve

rezolva (a ~) vb., ind. prez. 3 rezolvă

rezolva vb., ind. prez. 1 rezolv, 3 sg. și pl. rezolvă

rezolv, -zolvă 3, -zolva inf.

REZOLVA vb. 1. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a soluționa. (A ~ enigma.) 2. a clarifica, a soluționa. (A ~ un litigiu.) 3. a aranja, a orândui, (înv.) a chivernisi. (Și-a ~ niște treburi.) 4. a tranșa. (A ~ în favoarea sa disputa.)

REZOLVA vb. v. alege, decide, fixa, hotărî, stabili.

REZOLVA vb. 1. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a soluționa. (A ~ enigma.) 2. a aranja, a orîndui, (înv.) a chivernisi. (Și-a ~ niște treburi.) 3. a tranșa. (A ~ în favoarea sa disputa.)

rezolva vb. v. ALEGE. DECIDE. FIXA. HOTĂRÎ. STABILI.