9 definiții pentru reînsuflețire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REÎNSUFLEȚIRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.
REÎNSUFLEȚIRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
reînsuflețire sf [At: POLIZU / V: ren~ / Pl: ~ri / E: reînsufleți] 1 Entuziasm (1). 2 Revenire la viață Si: reînviorare (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REÎNSUFLEȚIRE s. f. Acțiunea de a reînsufleți și rezultatul ei; animație; viață. Plîngi; n-o s-o învieze șiroaiele amare Să-i dea rensuflețire nimic nu mai e-n stare. MACEDONSKI, O. II 273. – Scris și: rensuflețire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rensuflețire sf vz reînsuflețire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reînsuflețire (desp. -su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețirii; pl. reînsuflețiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reînsuflețire (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețirii; pl. reînsuflețiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reînsuflețire s. f. însuflețire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REÎNSUFLEȚIRE s. 1. v. reanimare. 2. v. reînviere. 3. reanimare, reînviorare. (~ atmosferei din sală.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REÎNSUFLEȚIRE s. 1. reanimare. (~ unui muribund.) 2. reînviere, (livr.) resurecție. (~ unui mort.) 3. reanimare, reînviorare. (~ atmosferei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -su-fle-
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
reînsuflețire, reînsuflețirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: animație reanimare reînviere reînviorare viață
- Plîngi; n-o s-o învieze șiroaiele amare Să-i dea rensuflețire nimic nu mai e-n stare. MACEDONSKI, O. II 273. DLRLC
-
etimologie:
- reînsufleți DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.