ridichioară sf [At: FL. 54 / V: răd~ / Pl: ~re / E: ridiche + -ioară] (Bot) 1 Cerențel (1) (Geum urbanum). 2 Muștar de câmp (Sinapis arvensis). 3-4 (Îf răd~) Rapiță (Brassica rapa, Brassica napus). 5 Ridiche (10)-sălbatică (Raphanus raphanistrum). 6 Mărțișor (Geum montanum). 7 Călțunul (5)-doamnei (Geum rivale). 8 Micsandră-sălbatică (Erysimum repanelum).

RIDICHIOARĂ, ridichioare, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze ovale neegal dințate și cu flori galbene, care crește prin semănături și prin locuri virane (Sinapsis arvensis); rapiță-sălbatică. Ridichioara sau rapița-sălbatică crește prin ogoare, nesemănată. Se înmulțește din semințele ei cele negre, care nu degeră iarna în pămînt. ȘEZ. XV 41.

RIDICHIOARĂ ~e f. (diminutiv de la ridiche) Plantă erbacee necultivată, cu tulpina erectă, înaltă și ramificată, cu frunze inegal dințațe și cu flori galbene; rapiță sălbatică. /ridiche + suf. ~ioară

ridichioară f. Bot. cerențel.

rădichioară sf vz ridichioară

ridichioară (desp. -chioa-) s. f., g.-d. art. ridichioarei; pl. ridichioare

ridichioară (-chioa-) s. f., g.-d. art. ridichioarei; pl. ridichioare

ridichioară s. f. (sil. -chioa-), g.-d. art. ridichioarei; pl. ridichioare

RIDICHIOARĂ s. (BOT.; Sinapis arvensis) muștar de câmp.

RIDICHIOARĂ s. v. călțunul-doamnei, cerențel, cuișoriță, ridiche sălbatică.

RIDICHIOARĂ s. (BOT.; Sinapis arvensis) muștar de cîmp.

ridichioară s. v. CERENȚEL. CUIȘORIȚĂ. RIDICHE SĂLBATICĂ.