ripostă sf [At: BARCIANU / Pl: ~te / E: fr riposte] 1 Răspuns prompt și energic Si: reacție (2), replică (4). 2 Acțiune hotărâtă prin care se respinge un atac Si: replică (2) Cf protest. 3 Răspuns la atacul unui adversar (într-o luptă, într-o întrecere sportivă).

RIPOSTĂ, riposte, s. f. Răspuns prompt și energic, replică; acțiune hotărîtă, care respinge un atac.

RIPOSTĂ s.f. Răspuns prompt și energic; acțiune hotărîtă care respinge un atac. [< fr. riposte, cf. it. risposta – răspuns].

RIPOSTĂ s. f. răspuns prompt și energic, replică; acțiune hotărâtă care respinge un atac. (< fr. riposte)

RIPOSTĂ ~e f. 1) Răspuns scurt și prompt în contradictoriu la spusele agresive ale cuiva; replică. 2) Acțiune energică și neîntârziată prin care se reacționează la un atac; lovitură de răspuns. A da ~a cuvenită. /<fr. riposte

*ripóstă f., pl. e (fr. riposte, d. it. risposta, d. rispóndere, a răspunde). Lovitură imediată dată celuĭ care te-a lovit. Fig. Răspuns vioĭ la un atac cu vorba.

ripostă s. f., g.-d. art. ripostei; pl. riposte

ripostă s. f., g.-d. art. ripostei; pl. riposte

ripostă s. f., pl. riposte

RIPOSTĂ s. răspuns, replică, (înv.) spunere. (La obrăznicia lui i-a dat ~ cuvenită.)

RIPOSTĂ s. răspuns, replică, (înv.) spunere. (La obrăznicia lui i-a dat ~ cuvenită.)

Ripostă ≠ atac

RIPÓSTĂ (< fr.) s. f. Răspuns prompt și energic, replică. ♦ Acțiune hotărâtă prin care se respinge un atac. ◊ (MILIT.) R. gradată = adoptare a căii sau mijloacelor militare pentru a răspunde descurajant la inițiativele inamicului. Teoria a fost enunțată de Secretarul de Stat al Apărării S.U.A., R. McNamara.