opțiuni
  • info

17 definiții pentru risipitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RISIPITOR, -OARE, risipitori, -oare, adj. 1. Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. 2. (Înv.) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + suf. -tor.

RISIPITOR, -OARE, risipitori, -oare, adj. 1. Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. 2. (Înv.) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + suf. -tor.

risipitor, ~oare smf, a [At: N. COSTIN, L. 81 / V: (îvr) răs~, (înv) răsipitoriu, ~riu / Pl: ~i, ~oare / E: risipi + -tor] 1-2 (Persoană) care își risipește averea, bunurile Si: cheltuitor (3). 3-4 (Înv) (Persoană) care produce ruină Si: nimicitor, distrugător (1).

RISIPITOR, -OARE, risipitori, -oare, adj. 1. (În opoziție cu strîngător, econom) Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. Cu cît egumenul este econom, cu atît frate-său e risipitor. NEGRUZZI, S. I 313. ◊ (Adverbial) Nici un romîn nu avea atîția bani și nu trăia atît de risipitor ca el. VORNIC, P. 126. 2. (Învechit) Care produce ruină; distrugător, nimicitor. Țara slăbită de atîtea nevoi ale războaielor, ale domnilor tirani și risipitori de țară. BĂLCESCU, O. II 143.

RISIPITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival. Care risipește; cheltuitor. /a risipi + suf. ~tor

risipitor m. cel ce risipește.

risipitór, -oáre adj. Cheltuitor fără socoteală, prodig.

răsipitor, ~oare a vz risipitor

rispitoriu, ~oare a vz risipitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

risipitor adj. m., pl. risipitori; f. sg. și pl. risipitoare

risipitor adj. m., pl. risipitori; f. sg. și pl. risipitoare

risipitor adj. m., pl. risipitori; f. sg. și pl. risipitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RISIPITOR adj., s. v. cheltuitor.

RISIPITOR adj. v. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.

risipitor adj. v. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. NIMICITOR. PUSTIITOR. RUINĂTOR.

RISIPITOR adj., s. cheltuitor, (livr.) prodig, (rar) risipelnic, (Transilv. și Maram.) prădător, (înv.) cheltuielnic, istrăvitor, împrăștietor, (fam. fig.) spart. (Om ~.)

Risipitor ≠ avar, econom, strângător

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A FI RISIPITOR a arunca (cu) banii pe fereastră, (d. alcoolici) a-și bea banii, a mânca banii cu lingura, a sparge (bani), a spânzura banii, a toca.

Intrare: risipitor
risipitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • risipitor
  • risipitorul
  • risipitoru‑
  • risipitoare
  • risipitoarea
plural
  • risipitori
  • risipitorii
  • risipitoare
  • risipitoarele
genitiv-dativ singular
  • risipitor
  • risipitorului
  • risipitoare
  • risipitoarei
plural
  • risipitori
  • risipitorilor
  • risipitoare
  • risipitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
răsipitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
risipitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

risipitor, risipitoareadjectiv

  • 1. Care își risipește averea, bunurile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cheltuitor antonime: avar econom strângător
    • format_quote Cu cît egumenul este econom, cu atît frate-său e risipitor. NEGRUZZI, S. I 313. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Nici un romîn nu avea atîția bani și nu trăia atît de risipitor ca el. VORNIC, P. 126. DLRLC
  • 2. învechit Care produce ruină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: distrugător nimicitor
    • format_quote Țara slăbită de atîtea nevoi ale războaielor, ale domnilor tirani și risipitori de țară. BĂLCESCU, O. II 143. DLRLC
etimologie:
  • Risipi + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.