rocă² sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ? / E: nct] (Bot; Trs) Roua-cerului (Drosera rotundifolia).

rocă¹ sf [At: ISIS (1862), 44²/37 / Pl: roci, roce / E: fr roc, roche, it rocca] 1 (Adesea urmat de determinări care indică proveniența, felul, natura etc.) Material constitutiv al scoarței terestre care se prezintă, în general, sub formă de agregate alcătuite din unul sau mai multe minerale. 2 (Pex) Bolovan (3).

ROCĂ, roci, s. f. Mineral sau asociație de minerale de compoziție aproape uniformă, care constituie scoarța pămîntului (în special partea solidă). Odată ajunși în vîrf, la 1200 de metri, pe aceleași roci pe care altădată lava a urcat gîlgîind, oamenii coboară acum în crater, printre copaci bătrîni și puternici. BOGZA, C. O. 167. – Pl. și: roce (PROBL. GEOGR. I 65).

ROCĂ s.f. Asociație de minerale, de compoziție aproape uniformă, care constituie scoarța Pămîntului. ♦ Stîncă de piatră. [Pl. -ci, -ce. / < lat., it. rocca, cf. fr. roc, roche].

ROCĂ s. f. asociație de minerale, agregat de compoziție aproape uniformă, care constiuie scoarța Pământului. (< it. rocca, fr. roc)

ROCĂ roci f. Agregat material natural care constituie scoarța terestră și se prezintă sub formă aproape uniformă. ~ magmatică. ~ vulcanică. / < it. rocca, fr. roc, roche

rocă f. massă de piatră, stâncă (= fr. roc).

*rócă f., pl. e și ĭ (fr. roche, it. roccia și rocca). Min. Stîncă.

rocă s. f., g.-d. art. rocii; pl. roci

rocă s. f., g.-d. art. rocii; pl. roci

rocă s. f., g.-d. art. rocii; pl. roci

rocă, pl. roci

ROCĂ s. v. roua-cerului.

ROCĂ s. (GEOL.) 1. piatră, (înv.) stâncă. (O ~ dură.) 2. rocă clastică v. rocă detritică; rocă colectoare v. rocă magazin; rocă detritică = rocă clastică; rocă efuzivă = vulcanit, rocă vulcanică; rocă eruptivă v. rocă magmatică; rocă magazin v. rocă colectoare; rocă magmatică = rocă eruptivă; rocă organogenă v. biolit; rocă sedimentară v. rocă vulcanică = vulcanit, rocă efuzivă.

rocă s. v. ROUA-CERULUI.

ROCĂ s. (GEOL.) 1. piatră, (înv.) stîncă. (O ~ dură.) 2. rocă efuzivă = vulcanit, rocă vulcanică; rocă organogenă = biolit, organogen, organolit; rocă vulcanică = vulcanit, rocă efuzivă.

ROCĂ. Subst. Rocă, șist; rocă vulcanică, rocă eruptivă, rocă magmatică, rocă sedimentarâ. Acaustobiolit; andezit; aplit; ardezie; argilă, lut, humă (pop.); asfalt; batolit; bauxită; bazalt; biolit; brecie; calcar, piatră-de-var (pop.); caolin; caustobiolit; cărbune, antracit, huilă, lignit, turbă; dacit; diorit, dolomită; filit; fonolit; fosforit; gabro; gnais; granit; granulit; grandiorit; grohotiș; guano; jasp; kimberlit; labradorit; lidită; loess; marmoră; marnă; micașist; migmatită; nisip, obsidian, pegmatit; peridotit; piatră, piatră ponce; pietriș; pirolit; pisolit, porfir; porfirit; radiolarit; riolit; serpentin; sienit; silex; șmirghel; talc, steatit; trahit; tuf, tufit. Mină, baie (reg.), carieră. Petrografie; litologie, Petrologie. Petrograf. V. mineral.

rocă, (engl.= rock) agregat min. format prin procese naturale în cadrul scoarței terestre și caracterizat prin compoziție bine definită, structură și textură. Se disting: r. endogene (generate de procesele ce au loc în int. litosferei: → magmatism, → metamorfism) și r. exogene (formate la supr. scoarței, sub influența proceselor exogene: → alterare și sedimen-tare). R. magmatice sunt agregate, de regulă, poliminerale, silicatate, formate prin consoli-darea magmelor în zone profunde ale scoarței terestre (r. intrusive) sau la supr. acesteia (r. efuzive). R. metamorfice sunt r. monominerale și poliminerale, de recristalizare (→ blasteză) profundă a unor dep. preexistente sub acțiunea factorilor dinamici, termici sau dinamotermici. R. exogene sunt caracteristice supr. scoarței terestre (dom. sedimentar, subaerian sau subacvatic) și au un caracter poligenetic. Acestea s-au format sub acțiunea proceselor de dezagregare și alterare (r. reziduale), a factorilor de transport și acumulare (r. detritice), a proceselor chimice de precipitare și a proceselor biotice (evaporite și r. biogene sau organogene).

acvifuge, roci ∼ (hidro.), despre un agregat natural (rocă), compact, lipsit de pori, dar afectat de fisuri prin care poate circula apa; ex. r.a. magmatice, metamorfice etc.

asociație naturală de roci, (engl.= natural rocks assemblange)1. (petrogr.), totalitatea rocilor care apar într-o reg. și care au provenit dintr-o aceeași sursă (magmă parentală). A. n. r. magmatice grupează roci comagmatice intrusive (vulcanitele dintr-un lanț vulcanic), care se înrudesc prin proprietățile lor; 2. (sedim.), totalitatea dep. care se acumulează succesiv într-un baz. de sedimentare și într-o anumită etapă a evoluției sale. A. n. r. sedimentare oferă indicații asupra condițiilor tectostructurale în care a fost plasat baz. (zonă de craton sau zonă de orogen, zonă de rift, zonă de subducție, zonă de coliziune) și asupra paleomediilor de sedi-mentare. Flișul, molasa constitue a. n. r. plasate în bazine mobile din zone de subducție. Sin. asociație litologică.

clastic, roci ~ (e), (engl.= clastic, clastic rocks) despre un produs obținut prin fragmentare sau spargere în urma unor procese de dezagregare (→ epiclastic), a unor explozii vulcanice (→ piroclastic) sau a unor procese de deformare mecanică (→ cataclastic); termenul este folosit mai frecvent în domeniul sedimentar pentru a defini constituenții c. (alogeni) ai rocilor detritice (epiclastice ).

magazin, roci ∼, (engl.= rezervoir) → colector.

rocă magazin, (engl.= reservoir rock) în geologia petrolului, rocă cu grad ridicat de porozitate sau fisurație, permițând acumularea hidrocarburilor și formarea unor zăcăminte. R.m. cuprind gresii slab cimentate, nisipuri, calcare fisurate sau cu largi spații formate prin dizolvare. O bună r.m. cedează cu ușurință hidrocarburile acumulate. Sin. → colector, rezervor. (V.M.)

rocă mamă, 1. (engl.= source rock) în geologia petrolului, roca în care s-au format hidrocarburile și din care apoi acestea pot migra spre roca magazin; în general sunt roci pelitice; ex.: șist. disodilice din C. Orient.; 2. roca din a cărei erodare provine materialul detritic ce participă la formarea unui sediment sau din a cărei alterare fizico-chimică provine solul și aria sursă

rocă protectoare, (engl.= seal) rocă impermeabilă ce acoperă rocile magazin în care se află acumulări de hidrocarburi, împiedicând migrarea acestora și, implicit, degradarea zăcământului. Sin = roci ecran

structura rocilor, (engl.= rock structures), totalitatea caracterelor unei roci prin care se exprimă gradul de cristalizare (→ holocristalin, → hipocristalin), dimensiunile absolute (→ afanitic, faneritic) și relative ale cristalelor (→ echicristalin, → inechicristalin, → porfiric) sau formele acestora (s. → alotriomorfă, s. → hipidiomorfă, s. → panidiomorfă); în dom. sedimentar s.r. exprimă, de cele mai mute ori, relațiile dintre constituenți, vizibile în cadrul unui strat (→ laminația) sau la supr. acestuia (→ ondulații, mecanoglife). V. și textură.

RÓCĂ (< fr.) s. f. (PETROGR.) Material constitutiv al unei formații naturale parte integrantă a scoarței terestre. Se prezintă, în general, sub formă de agregate alcătuite din unul sau mai multe minerale. R. iau naștere în urma variatelor procese geologice. În funcție de geneza lor, se deosebesc: a) r. eruptive sau magmatice, formate prin consolidarea maselor topite de silicați în interiorul scoarței (r. intruzive, r. plutonice) ori pe suprafața ei (r. efuzive, r. vulcanice); b) r. sedimentare, rezultate prin depunerea materialelor de dezagregare și de alterare a rocilor de pe suprafața scoarței, transportate sub acțiunea vântului, a ghețarilor, a apelor curgătoare și a mării (r. clastice), sau formate prin precipitare chimică, în ape marine, lacustre sau de izvoare (r. de precipitare), prin intermediul organismelor (r. biogene) ori prin acumulare pe loc a materialului insolubil rezultat din alterarea rocilor (r. reziduale); c) r. metamorfice, născute prin transformarea rocilor preexistente în condiții de temperatură ridicată (r. de contact) sau în condițiile unei intense dislocații a zonelor mobile ale scoarței Pământului (r. cristalofiliene) și r. cataclastice. R. sunt caracterizate prin compoziția mineralogică, structură (gradul de cristalizare, mărimea cristalelor) și textura lor (dispoziția în spațiu a mineralelor componente). Aceste elemente fundamentale pentru identificarea r. se pot stabili în unele cazuri cu ochiul liber, dar în mod curent se recurge la examenul microscopic. Pentru studiul mai complet al r. se apelează și la analiza chimică, la determinarea proprietăților tehnologice etc. În afară de interesul științific general al cercetării R., studiul acestora prezintă importanță practică deosebită, deoarece ele însele constituie uneori substanțe minerale utile sau conțin astfel de substanțe, formate fie o dată cu ele, fie mai târziu. – R. utilă, rocă folosită în industrie. R.u. pot fi materiale de construcție (ex. marmură, granit, andezit, bazalt), materiale abrazive (ex. piatra ponce, gresia, șmirghelul etc.), materii prime ceramice (ex. argila refractară), materie primă pentru fabricarea cimentului (ex. marne, calcare), materiale cu felurite întrebuințări industriale (ex. piatra litografică, creta, diatomitul etc.). – R.-mamă de petrol = rocă argiloasă, marnoasă, silicioasă sau calcaroasă, rezultată în urma consolidării unor sedimente bogate în substanțe organice, prin transformarea cărora, în condițiile unui bazin marin cu ape de fund lipsite de oxigen, au luat naștere bitumine (gaze, petrol, asfalt etc.). În anumite condiții de presiune și de temperatură, r.m. de p. s-a compactizat și a cedat o parte din petrolul și din gazele pe care le conținea rocilor poroase înconjurătoare, care au devenit astfel roci-magazin sau roci-colectoare. În România se întâlnesc cu caracter r.m. de p. în Silurian (șisturi cu graptoliți în Dobrogea), Liasic (șisturi bituminoase în Banat), Cretacicul inferior (seria șisturilor negre din flișul Carpaților Orientali), Oligocen (șisturi disolitice, menilite, marne albe bituminoase în Carpații Orientali) și în Neogen (marne, șisturi cu radiolari în zona precarpatică și în Transilvania). (PEDOL.) R. parentală = rocă pe care s-a format erofilul de sol sau din care a provenit materialul pe care s-a format solul. Din. r.-mamă de sol, r. de solidificare.