ROS, ROASĂ, roși, roase, adj. 1. Distrus (la suprafață) prin acțiunea lentă a unui agent exterior; uzat, deteriorat; subțiat, măcinat. 2. Fig. Mâncat, măcinat, consumat, chinuit de... – V. roade.

ros, roasă a [At: DRLU / Pl: roși, roase / E: roade] (De obicei urmat de determinări) 1 Măcinat (la suprafață) prin acțiunea (lentă) a unui agent exterior. 2 Uzat prin întrebuințare îndelungată. 3 (Fig) Care a avut mult de-a face cu ceva. 4 (Fig) Care e plictisit de ceva. 5 (Fig) Care este măcinat, consumat de... 6 (Mun; d. băuturi) Vechi.

ROS, ROASĂ, roși, roase, adj. 1. Distrus (la suprafață) prin acțiunea lentă a unui agent exterior; uzat, deteriorat; subțiat, măcinat. ♦ Fig. Care a avut mult de-a face cu..., care e plictisit de..., care e consumat de... 2. Fig. Mâncat, măcinat, consumat, chinuit de... – V. roade.

ROS, ROASĂ, roși, roase, adj. 1. Distrus (la suprafață) prin acțiunea lentă a unui agent exterior; subțiat, măcinat. Își potrivește surtucul cam boțit și ros la coate. SADOVEANU, O. V. 335. Să-i mai spui Să-mi cumpere o coasă, Cea veche nu știu este ori nu-i, Și-o fi acum și roasă De cînd rugina scurmă-n ea. COȘBUC, P. II 59. Și tu citești scrisori din roase plicuri. EMINESCU, O. I 119. Un pat de scînduri, acoperit cu o cergă roasă, un scaun... și o masă... ALECSANDRI, C. 27. ◊ (Cu arătarea agentului) Apoi intră, nu prin spărtura gardului, ci pe portița cu balamalele roase de rugină. DUMITRIU, P. F. 59. Pupitrul vechi și ros de coatele atîtor generații. BART, S. M. 11. ♦ Fig. Care a avut mult de-a face cu..., care e plictisit de... Era ros de tribunale și se pricepea în daraveri. VLAHUȚĂ, O. A. 207. Doar de lume am fugit... Lui Ivan i-s roase urechile de dînsa. CREANGĂ, P. 314. 2. Fig. Mîncat, consumat de... Oanță s-a arătat a fi un om ros de nevoi. SAHIA, N. 95. Penelopa, roasă de suferință, simți că un nou val de mînie îi turbură vederea. BART, E. 164. Păsăruică cu cunună, La ce cînți seara pe lună, Cînd inima mea nu-i bună? Că-i legată cu curele Și roasă de multe rele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 121.

ros a. uzat: haină roasă în coate. [Lat. ROSUS].

ros, roásă adj. (d. rod). Atacat pin acțiunea pileĭ, a dinților saŭ a frecăturiĭ: cărțĭ roase de șoaricĭ, haĭne roase de vechime. Fig. Om ros pin lume, om cĭoplit, purtat pin lume.

2) rod (est) și roz (vest), ros, a roáde v. tr. (lat. rodere, it. ródere, pv. roire, rozer, vfr. roure, sp. pg. roer. V. rost). Mănînc, micșorez pin frecare: șoariciĭ rod cărțile, pila roade feru, cizma l-a ros la gleznă. Atac pe cale chimică: rugina roade feru. Fig. Consum, chinuĭesc pin întristare saŭ grijĭ: grija asta-l rodea. Cĭoplesc, civilizez: trăise pintre boĭerĭ și se maĭ rosese. V. refl. Mă civilizez. Mă frec, mă vîntur: te rozĭ de atîta timp pe la bucătărie, și tot nu știĭ să facĭ o cĭorbă. A te roade ceva (la inimă), a te chinui, a nu te lăsa în pace.

ROS adj. 1. v. ponosit. 2. (GEOL., GEOGR.) v. erodat. 3. măcinat, mâncat, săpat. (Un mal ~.)

ROS adj. 1. degradat, deteriorat, ponosit, stricat, tocit, uzat. (Haine ~.) 2. (GEOL., GEOGR.) erodat, săpat, (reg.) coptorît, coptoroșit. (Teren ~.) 3. măcinat, mîncat, săpat. (Un mal ~.)