roșiatic, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 207¹/28 / P: ~și-a~ / V: ~tec, ~ietic, ~șatec, ~șatic, ~șetic / E: roș(u) + -atic] 1-2 (Șhp) Care bate în roșu (1) Si: roșior (1-2), roșiu¹, rumeniu (1-2) (rar) roșcatic (1-2), (îrg) roșiat (1-2).

ROȘIATIC, -Ă, roșietici, -e, adj. (Și în forma roșietic) Care bate în roșu, în care predomină nuanța de roșu. Gura sobei mai împrăștia o dată pentru cîteva clipe o lumină slabă, roșiatică, care nu lumina nimic. DUMITRIU, N. 132. Coasta înaltă, roșietică, dintr-un șirag de stînci colțurate... oprește vîntul. BART, S. M. 20. Se vedea, cetatea, care acum stetea-n zarea roșiatică a unui foc mare, ca o mogîldeață nemișcată. SLAVICI, O. I 215. – Variante: roșietic, -ă, roșiatec, -ă (DUNĂREANU, CH. 8), roșatic, -ă (ODOBESCU, S. III 20), roșatec, -ă (NEGRUZZI, S. II 47) adj.

ROȘIATIC ~a (roșietici, roșietice) Care bate în roșu; cu nuanță roșie. Rochie ~ă. [Sil. -și-a-] /roșu + suf. ~atic

roșiatic a. roș bătând în alb.

roșiátic, -ă adj. (d. roș, vechĭ roșiŭ, cu suf. -atic). Cam roș, care bate’n roș: florile măruluĭ îs roșiatice. – În est roșietic.

roșatec, ~ă a vz roșiatic

roșatic, ~ă a vz roșiatic

roșetic, ~ă a vz roșiatic

roșiatec, ~ă a vz roșiatic

roșietic, ~ă a vz roșiatic

brun-roșietic, -ă adj. Nuanță de maron ◊ „Începând cu 1969, anul când au apărut primele simptome ale catastrofalei secete din Africa, în America Centrală și de Nord au fost înregistrate particule de praf brun-roșietic de proveniență sahariană – fenomen pus în legătură de către specialiști cu serioase perturbări climatice.” Sc. 29 XII 74 p. 5 (din brun + roșietic)

!roșiatic (desp. -și-a-) adj. m., pl. roșiatici; f. roșiatică, pl. roșiatice

roșiatic (-și-a-) adj. m., pl. roșietici (-și-e-); f. roșiatică, pl. roșietice

roșiatic adj. m. (sil. -și-a-), pl. roșietici (sil. -și-e-); f. sg. roșiatică, pl. roșietice

roșiatic (i-a)

roșietic.

ROȘIATIC adj. 1. v. roșcat. 2. arămiu, roșcat, roșcovan, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț. (Cu părul ~.) 3. frez, roșcat, trandafiriu. (O rochie ~.)

ROȘIATIC adj. 1. cărămiziu, roșcat, (reg.) roșiu, (prin Olt.) roșcav, (înv.) roșcatic. (De culoare ~.) 2. arămiu, roșcat, roșcovan, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț. (Cu părul ~.) 3. frez, roșcat, trandafiriu. (O rochie ~.)