10 definiții pentru roșățea

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROȘĂȚEA, roșățele, s. f. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală (Butomus umbellatus). – De la roșu.

roșățea sf [At: DDRF / Pl: ~ele / E: ns cf roșu] Plantă erbacee cu tulpina cilindrică, dreaptă, cu florile dispuse într-o umbrelă terminală, care crește prin bălți și prin locuri mlăștinoase Si: crin (4)-de-baltă (Butomus umbellatus).

ROȘĂȚEA, roșățele, s. f. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală (Botumus umbellatus). – De la roșu.

roșățea f. Bot. belșiță.

roșățeá și -țícă f., pl. ele (d. roșață, roșeață). Fînu cămileĭ, crin de baltă, păpurică, o plantă acŭatică cu frumoase florĭ roșiatice dispusă în umbelă (bútomus umbellátus).

FÎN (pl. -nuri) sn. 🚜 1 Iarba cosită și uscată la soare care servește de nutreț vitelor 2 Iarba de pe cîmp, destinată pentru fîn, dar necosită încă: a cosi fînul; fînurile sînt frumoase 3 Vremea fînului, timpul cînd iarba a crescut destul de mare spre a fi cosită și a se face din ea fîn: de va fi la anu-nou vremea moale, vremea va fi ploioasă pe vremea ~ului GRM. 4 familiar: ~ ori paie? care din două? (se pune ca întrebare cuiva spre a ști dacă aduce un rezultat bun sau rău); a căuta acul în carul cu ~ 👉 AC 5 🌿 FIRUȚĂ1 6 🌿 FÎN-DE-LIVEZIȘOVAR-DE-MUNTE 7 FÎNUL-CĂMILEI = ROȘĂȚEA [lat. fēnum].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

roșățea s. f., g.-d. art. roșățelei; pl. roșățele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROȘĂȚEA s. (BOT.; Butomus umbellatus) (reg.) ghiocel, păpurică, crin-de-apă, crin-de-baltă, fânul-cămilei, fânul-câinelui, garoafă-de-apă, micșunea-de-baltă, micșuneaua-apei, papură-de-rogojină, pipirig-înflorit.

ROȘĂȚEA s. (BOT.; Butomus umbellatus) (reg.) ghiocel, păpurică, crin-de-apă, crin-de-baltă, fînul-cămilei, fînul-cîinelui, garoafă-de-apă, micșunea-de-baltă, micșuneaua-apei, papură-de-rogojină, pipirig-înflorit.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUTOMUS L., BUTOMUS, fam. Butoraaceae. Gen originar din Europa și Asia, o singură specie: Butomus umbellatus L. Plantă ierboasă, perenă, tulpină scapiformă (cca 1,5 m înălțime), dreaptă, cilindrică, rizom cărnos. Frunze bazilare, purpurii cînd sînt tinere, apoi verzi, lung-liniare, caniculate, în 3 muchii, mai scurte decît tulpina. înflorește vara. Flori hermafrodite (perigon 6-foliat, colorat, 9 stamine, 6 ovare superioare) roze, neegal pedunculate, dispuse într-o umbelă terminală, la vîrful tulpinii lucioase.

Intrare: roșățea
roșățea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșățea
  • roșățeaua
plural
  • roșățele
  • roșățelele
genitiv-dativ singular
  • roșățele
  • roșățelei
plural
  • roșățele
  • roșățelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roșățea, roșățelesubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală (Botumus umbellatus). DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • de la roșu DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.