9 definiții pentru rugare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUGARE, rugări, s. f. Acțiunea de a (se) ruga și rezultatul ei. ♦ (Pop.) Rugăminte, rugă. ♦ (Înv. și reg.) Petiție, cerere. – V. ruga.
RUGARE, rugări, s. f. Acțiunea de a (se) ruga și rezultatul ei. ♦ (Pop.) Rugăminte, rugă. ♦ (Înv. și reg.) Petiție, cerere. – V. ruga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de nicksson
- acțiuni
rugare sf [At: PSALT. 8 / V: rog~ / Pl: ? / E: ruga] 1 Rugăminte (1). 2 (Reg) Cerere (21) (scrisă) Si: petiție. 3 (înv) Rugăciune (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUGARE, rugări, s. f. Rugă, rugăciune, rugăminte. O rugare eu ți-aș face Să mi te-ntorci în bună pace. COȘBUC, P. II 117. Mult mă mai rugai, O rugare mare, Cu multă răbdare. MARIAN, Î. 108. ♦ (Învechit și regional) Petiție, cerere. Se roagă... să binevoiești a-i primi, avînd a pune o rugare la picioarele măriei-tale. SADOVEANU, Z. C. 334.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rugáre f., pl. ărĭ. Vechĭ. Azĭ Trans. Rugăminte, cerere adresată unuĭ om.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rugare (înv.) s. f., g.-d. art. rugării; (rugăminți) pl. rugări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rugare (înv.) s. f., g.-d. art. rugării; (rugăminți) pl. rugări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rugare s. f., g.-d. art. rugării; (rugăminți, petiții) pl. rugări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUGARE s. v. cerere, închinare, închinăciune, petiție, rugă, rugăciune, rugăminte.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rugare s. v. CERERE. ÎNCHINARE. ÎNCHINĂCIUNE. PETIȚIE. RUGĂ. RUGĂCIUNE. RUGĂMINTE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rugare, rugărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) ruga și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
-
- O rugare eu ți-aș face Să mi te-ntorci în bună pace. COȘBUC, P. II 117. DLRLC
- Mult mă mai rugai, O rugare mare, Cu multă răbdare. MARIAN, Î. 108. DLRLC
-
-
- Se roagă... să binevoiești a-i primi, avînd a pune o rugare la picioarele măriei-tale. SADOVEANU, Z. C. 334. DLRLC
-
- 1.3. Închinare, închinăciune. Sinonimesinonime: închinare închinăciune
-
etimologie:
- ruga DEX '98 DEX '09