11 definiții pentru rugi
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUGI, rugesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A striga ca leul. – Cf. lat. rugire, fr. rugir.
rugi vi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 81v/24 / V: (reg) rugea / Pzi: rugesc / E: lat rugire] (Îrg; d. animale) A rage.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUGI, rugesc, vb. IV. Intranz. (Livr.) A striga ca leul. – Cf. lat. rugire, fr. rugir.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rugea v vz rugi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rugésc v. intr. (lat. rŭgire, it. rugeire, pv. sp. pg. rugir, vfr. ruir). Sec. 17. Mugesc, vorbind de leĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rugi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. rugește, 3 pl. rugesc, imperf. 3 sg. rugea; conj. prez. 3 să rugească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rugi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. rugește, imperf. 3 sg. rugea; conj. prez. 3 să rugească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rugi vb., ind. prez. 3 sg. rugește, imperf. 3 sg. rugea; conj. prez. 3 sg. și pl. rugească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUGI vb. v. mugi, rage, zbiera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rugi vb. v. MUGI. RAGE. ZBIERA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rugi (rugesc, rugit), vb. – A rage. – Mr. arujire „a necheza”. Lat. rūgῑre (Pușcariu 1481; REW 7428), cf. it. ruggire, prov., sp., port. rugir, v. fr. ruir. Folosit în sec. XVII de Dosoftei, azi rar.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V407) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
rugi, rugescverb
etimologie:
- rugire DEX '98 DEX '09
- rugir DEX '98 DEX '09