10 definiții pentru rumenit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUMENIT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen2. 2. (Pop.) Fardat, sulimenit. – V. rumeni.
RUMENIT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen2. 2. (Pop.) Fardat, sulimenit. – V. rumeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rumenit, ~ă a [At: SLAVICI, O. II, 184 / V: (reg) romonit / Pl: ~iți, ~e / E: rumeni] 1 (D. obraji, buze etc., pex, d. oameni) Care a devenit rumen2 (1). 2 (D. alimente sau fructe) Care a devenit rumen2 (5). 3 Fardat în roșu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUMENIT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen. Mama rîdea rumenită la față în umbra odăii de țară. SADOVEANU, O. VII 293. Din pahare ce-mi înghit? Vinul alb și rumenit, De la vii moldovenești, Din podgorii muntenești. TEODORESCU, P. P. 500. 2. (Popular) Sulemenit, fardat. De puica dor mi-aduce, De puicuța rumenită, Și de pușca-mi oțelită. HODOȘ, P. P. 201. 3. (Despre alimente) Fript sau copt pînă cînd capătă o culoare rumenă. Cuptorul... era plin de plăcinte crescute și rumenite. CREANGĂ, P. 290. O găină grasă, friptă... Pe deasupra rumenită. ȘEZ. II 78.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
romonit, ~ă a vz rumenit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rumenit adj. m., pl. rumeniți; f. sg. rumenită, pl. rumenite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUMENIT adj. v. îmbujorat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUMENIT adj. v. fardat, machiat, vopsit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUMENIT adj. îmbujorat, împurpurat, înroșit, roșu, rumen, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rumenit adj. v. FARDAT. MACHIAT. VOPSIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
rumenit, -ă, rumeniți, -te, adj. – 1. Fript, copt; roșiatic. 2. Fardat, rujat, vopsit. – Din rumeni (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
rumenit, rumenităadjectiv
-
- Mama rîdea rumenită la față în umbra odăii de țară. SADOVEANU, O. VII 293. DLRLC
- Din pahare ce-mi înghit? Vinul alb și rumenit, De la vii moldovenești, Din podgorii muntenești. TEODORESCU, P. P. 500. DLRLC
-
- 2. Fardat, machiat, sulimenit, vopsit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De puica dor mi-aduce, De puicuța rumenită, Și de pușca-mi oțelită. HODOȘ, P. P. 201. DLRLC
-
- 3. (Despre alimente) Fript sau copt până când capătă o culoare rumenă. DLRLC
- Cuptorul... era plin de plăcinte crescute și rumenite. CREANGĂ, P. 290. DLRLC
- O găină grasă, friptă... Pe deasupra rumenită. ȘEZ. II 78. DLRLC
-
etimologie:
- rumeni DEX '98 DEX '09