11 definiții pentru rumenit
din care- explicative DEX (4)
 - ortografice DOOM (1)
 - sinonime (4)
 - regionalisme (2)
 
Explicative DEX
RUMENIT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen2. 2. (Pop.) Fardat, sulimenit. – V. rumeni.
RUMENIT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen2. 2. (Pop.) Fardat, sulimenit. – V. rumeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
rumenit, ~ă a [At: SLAVICI, O. II, 184 / V: (reg) romonit / Pl: ~iți, ~e / E: rumeni] 1 (D. obraji, buze etc., pex, d. oameni) Care a devenit rumen2 (1). 2 (D. alimente sau fructe) Care a devenit rumen2 (5). 3 Fardat în roșu.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
RUMENIT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen. Mama rîdea rumenită la față în umbra odăii de țară. SADOVEANU, O. VII 293. Din pahare ce-mi înghit? Vinul alb și rumenit, De la vii moldovenești, Din podgorii muntenești. TEODORESCU, P. P. 500. 2. (Popular) Sulemenit, fardat. De puica dor mi-aduce, De puicuța rumenită, Și de pușca-mi oțelită. HODOȘ, P. P. 201. 3. (Despre alimente) Fript sau copt pînă cînd capătă o culoare rumenă. Cuptorul... era plin de plăcinte crescute și rumenite. CREANGĂ, P. 290. O găină grasă, friptă... Pe deasupra rumenită. ȘEZ. II 78.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
romonit, ~ă a vz rumenit
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
rumenit adj. m., pl. rumeniți; f. sg. rumenită, pl. rumenite
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
RUMENIT adj. v. îmbujorat.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
RUMENIT adj. v. fardat, machiat, vopsit.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
RUMENIT adj. îmbujorat, împurpurat, înroșit, roșu, rumen, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
rumenit adj. v. FARDAT. MACHIAT. VOPSIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Regionalisme / arhaisme
rumenít, -ă, rumeniți, -te, adj. 1. Fript, copt; roșiatic. 2. Fardat, rujat, vopsit: „Rumenite-s fetile, / Ca coada cocoșului, / Di pă vârvu heidiului” (Bilțiu, 1994: 273). – Din rumeni.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
 - adăugată de Anca Alexandru
 - acțiuni
 
rumenit, -ă, rumeniți, -te, adj. – 1. Fript, copt; roșiatic. 2. Fardat, rujat, vopsit. – Din rumeni (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
|    adjectiv (A2)    Surse flexiune: DOR    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
  rumenit, rumenităadjectiv  
 -   
-  Mama rîdea rumenită la față în umbra odăii de țară. SADOVEANU, O. VII 293. DLRLC
 -  Din pahare ce-mi înghit? Vinul alb și rumenit, De la vii moldovenești, Din podgorii muntenești. TEODORESCU, P. P. 500. DLRLC
 
 -  
 -  2. Fardat, machiat, sulimenit, vopsit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-  De puica dor mi-aduce, De puicuța rumenită, Și de pușca-mi oțelită. HODOȘ, P. P. 201. DLRLC
 
 -  
 -  3. (Despre alimente) Fript sau copt până când capătă o culoare rumenă. DLRLC
-  Cuptorul... era plin de plăcinte crescute și rumenite. CREANGĂ, P. 290. DLRLC
 -  O găină grasă, friptă... Pe deasupra rumenită. ȘEZ. II 78. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  rumeni DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.