RUPERE, ruperi, s. f. Acțiunea de a (se) rupe și rezultatul ei. ◊ Rupere de nori = ploaie torențială însoțită de descărcări electrice. ◊ Loc. adv. Cu rupere de inimă = cu mare durere. ♦ Desfacere, descompunere. ◊ Ruperea emulsiei = desfacerea unei emulsii în cele două elemente componete. (Mat.) Teorii de rupere = teorii elaborate pentru a explica ruperea corpurilor solide deformabile supuse unor solicitări mecanice pe mai multe direcții. (Tehn.) Rupere de pantă = construcție (de beton, zidărie de piatră sau de lemn) între două porțiuni vecine ale unui canal, pentru evitarea eroziunilor. (Pop.) Ruperea prețului = fixarea prețului unei vânzări. – V. rupe.

rupere sf [At: PSALT. 276 / V: (înv) rump~ / Pl: ~ri / E: rupe] 1 Distrugere a continutății unui material (trăgându-l sau întinzându-l în direcții opuse) Si: frângere (1), rupt¹ (1). 2 Fracturare (1). 3 Aplecare (1). 4 (Înv; fig) Întristare. 5 Desfacere în două (deschizând drum de trecere). 6 (Înv) Împărțire (a unei moșii, a unui teren). 7 Întrerupere a unei suprafețe (producând goluri) 8 (La jocul de cărți) Tăiere. 9 Distrugere prin sfărâmare, spargere, lovire etc. 10 Surpare (a unui mal, a pământului etc.). 11 Zdrobire (a unei părți a corpului, pex, a unui om). 12 (Fig) Ruinare (4) (a averii sau sănătății cuiva) Si: distrugere (5). 13 (Șîs ~ de nori) Ploaie torențială (cu descărcări electrice). 14 (Reg) Sfărâmare. 15 (Reg) Frângere a părților lemnoase ale tulpinilor de cânepă sau de in topite, pentru a se putea melița mai bine. 16 Întrerupere. 17 (Olt; îs) ~ a cazanului Desfacere a capacului cazanului de țuică pentru a opri distilarea. 18 Abrogare (1) (a unui tratat, a unei legi etc.) 19 (Îs) ~ de inimă Durere adâncă Si: jale. 20 (Îs) ~a frontului Străpungere a liniei de apărare a inamicului. 21 (Trs; Mol) Înțărcare a vițelului sau mielului. 22 Distrugere a unui obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. prin întrebuințare Si: roadere, uzare. 23 Sfâșiere a unui lucru. 24 Smulgere a unei părți dintr-un obiect. 25 (Rar) Fărâmițare (1). 26 Desprindere a unei părți din ceva (pentru a și-o însuși). 27 Desprindere din locul unde a fost fixat. Si: smulgere, separare. 28 (Îs) ~a rândurilor Stricarea ordinii unui șir aliniat. 29 (Îs) ~a prețului Fixarea prin tocmeală a prețului unei vânzări. 30 Obținere (cu greu) a unei sume de bani. 31 (Înv) Jefuire. 32 Smulgere din locul unde este fixat. 33 Culegere (1) (de flori, frunze, fructe etc.). 34 Desprindere (cu oarecare efort) de lângă cineva sau ceva depărtând(u-se) Si: despărțire (28), separare. 35 (De obicei udp „din”) Desfacere, desprindere dintr-un tot Si: detașare (1), izolare. 36 (Fig) Îndepărtare de ceva Si: înstrăinare. 37 Desfacere în mai multe părți (a unor grupuri, colectivități) Si: împrăștiere, răsfirare, răzlețire, risipire (10). 38 Revărsare (1). 39 (Îs) ~ a prețului Cădere de acord asupra prețului. 40 Anulare, desfacere a unei relații sociale Si: ruptură (4).

RUPERE, ruperi, s. f. Acțiunea de a (se) rupe și rezultatul ei. ◊ Rupere de nori = ploaie torențială însoțită de descărcări electrice. ◊ Loc. Cu rupere de inimă = cu mare durere. ♦ Desfacere, descompunere. ◊ Ruperea emulsiei = desfacerea unei emulsii în cele două elemente componente. (Mat.) Teorii de rupere = teorii elaborate pentru a explica ruperea corpurilor solide deformabile supuse unor solicitări mecanice pe mai multe direcții. (Tehn.) Rupere de pantă = construcție (de beton, zidărie de piatră sau de lemn) între două porțiuni vecine ale unui canal, pentru evitarea eroziunilor. (Pop.) Ruperea prețului = fixarea prețului unei vânzări. – V. rupe.

RUPERE, ruperi, s. f. Acțiunea de a (se) rupe și rezultatul ei. 1. Distrugerea continuității unui material solid; frîngere. Ruperea cablurilor. ◊ Ruperea frontului = străpungerea liniei de apărare a inamicului. Rupere de nori = ploaie torențială însoțită de descărcări electrice. ◊ Loc. adv. Cu rupere de inimă = cu durere mare, adîncă. Cînd o auzi cu ce rupere de inimă plînge după trandafiri... se porni și ea pe plîns. STĂNOIU, C. I. 205. La plecare, mama Ilinca l-a sărutat mai cu rupere de inimă și a plîns mai cu foc. VLAHUȚĂ, O. A. 102. ♦ Desfacere, descompunere. ◊ Ruperea emulsiei = desfacerea unei emulsii în cele două elemente componente. 2. Încetare a unei acțiuni, curmare a unor raporturi, a unor legături, a unor negocieri. Ruperea cu romantismul de tip vechi. SAHIA, U.R.S.S. 161. 3. (În expr.) Ruperea prețului = fixarea, stabilirea prețului unei vînzări (prin tocmeală). Avea doar doi oameni de credință... Emil Sava pentru acte, Ilie Secară... pentru ruperea prețului cu negustorii de grîne și de lemne. C. PETRESCU, R. DR. 97.

RUPERE ~i f. v. A RUPE și A SE RUPE. ◊ ~ de nori ploaie torențială. Cu ~ de inimă cu durere adâncă. /v. a rupe

rumpere sf vz rupere

rupere s. f., g.-d. art. ruperii; pl. ruperi

rupere s. f., g.-d. art. ruperii; pl. ruperi

rupere s. f., g.-d. art. ruperii; pl. ruperi

RUPERE s. 1. v. frângere. 2. v. spargere. 3. v. sfâșiere. 4. v. fracturare. 5. v. desfacere.

RUPERE s. 1. frîngere. (~ unei crengi.) 2. spargere. (~ gheții sub el.) 3. sfîșiere, spintecare, spintecat. (~ unui material textil.) 4. (MED.) fracturare, frîngere. (~ piciorului.) 5. desfacere, stricare. (~ logodnei.)

la oase rupere expr. (la fotbal – d. maniera de joc a unui jucător, a unei echipe) brutal, dur, violent.