RUTEAN, -Ă, ruteni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Nume care se dădea ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. 2. Adj. Care aparține rutenilor (1), privitor la ruteni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de ruteni (1). – Din germ. Ruthene.

rutean, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. III, 53 / Pl: ~eni, ~ene / E: ger Ruthene] 1 smf Ucrainean din fosta Austro-Ungarie. 2 smp Populație formată din ucrainieni din fosta Austro-Ungarie. 3 a Care aparține rutenilor (1) 4 a Referitor la ruteni (1). 5 a Specific rutenilor (1).

RUTEAN, -Ă, ruteni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume care se dădea ucrainenilor din Austro-Ungaria. 2. Adj. Care aparține rutenilor (1), privitor la ruteni. – Din germ. Ruthene.

RUTEAN¹, -Ă, ruteni, -e, adj. Al rutenilor, caracteristic rutenilor. Dialect rutean.

rutean adj. m., s. m., pl. ruteni; adj. f., s. f. ruteană, pl. rutene

rutean adj. m., s. m., pl. ruteni; adj. f., s. f. ruteană, pl. rutene

rutean s. m., adj. m., pl. ruteni; f. sg. ruteană, g.-d. art. rutenei, pl. rutene

ruteană (idiom) s. f., g.-d. art. rutenei

*ruteană (idiom) s. f., g.-d. art. rutenei

RUTEAN s., adj. 1. s. ucrainean, (Mold. și Bucov.) rusnac. 2. adj. rutenesc, ucrainean, (înv.) malorosian, malorosienesc.

RUTEAN s., adj. 1. s. ucrainean, (Mold. și Bucov.) rusnac. 2. adj. ucrainean, (înv.) malorosian, malorosienesc.^[1]

ruteán, -ă, ruteni, -e, adj., s.m.f. Ucrainean: „Căt despre originea multdiscutată a Ruthenilor, cum e numele lor istoric, seu a Rușilor, cum se numesc ei și cum îi numim noi…” (Mihaly, 1900: 284; dipl. 116). ■ Această populație, originară din Galiția, a întemeiat sau s-a stabilit în mai multe localități din Maram.: Remetea, Rona de Sus, Bistra, Ruscova, Repedea, Poienile de sub Munte. – Din germ. Ruthene (DEX, MDA).