RÂIE s. f. 1. (Pop.) Boală de piele la oameni și la animale, cauzată de un parazit și caracterizată prin leziuni ale pielii (localizate mai ales între degete) care produc mâncărime; scabie. ◊ Expr. Se ține ca râia de om, se zice despre cineva de care nu mai poți să scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni și animale rele, care provoacă multe necazuri; pacoste, năpastă. 3. (În sintagma) Râia neagră a cartofului = boală a cartofului provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția unor excrescențe moi, negre-brune, pe părțile subterane ale plantei. [Pr.: râ-ie] – Lat. aranea.

râie sf [At: HERODOT (1645) , 236 / P: râ-ie / V: (îvr) răie / Pl: râi / E: ml aranea „păianjen”] 1 (Pop) Boală de piele la oameni și la animale, cauzată de un parazit și caracterizată prin apariția unor bubițe (localizate mai ales între degete) care produc mâncărime Si: scabie. 2 (Îs) ~ căprească (sau, înv, sălbatică) Formă mai gravă de râie (1), frecventă mai ales la animale (în special la capre). 3 (Îe) Se ține ca ~ia de om Se zice despre cineva de care nu mai poți să scapi. 4 (Reg; îe) A(-i) face (cuiva) ~ pe inimă A fi invidios pentru ceva. 5 (Reg; îae) A necăji. 6 (Fig) Termen depreciativ pentru oameni și animale rele, care provoacă multe necazuri Si: pacoste, năpastă. 7 (Bot; îc) ~ia-broaștei (sau ~-broștească, ~-de-apă) Mătasea-broaștei (Peplis portula). 8 (Bot; șîc) ~ia-pământului, ~-rusească Busuioc-sălbatic (Galinsoga parviflora). 9-10 (Bot; îc) ~-trifoiului Torței (Cuscuta epytimum, cuscuta europaea). 11 Gălbează (3) (Cuscuta trifolii). 12 (Îc) ~ia neagră a cartofului Boală a cartofului provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția unor excrescențe moi, negre-brune, pe părțile subterane ale plantei.

RÂIE s. f. 1. (Pop.) Boală de piele la oameni și la animale, cauzată de un parazit și caracterizată prin apariția unor bubulițe (localizate mai ales între degete) care produc mâncărime; scabie. ◊ Expr. Se ține ca râia de om, se zice despre cineva de care nu mai poți să scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni și animale rele, care provoacă multe necazuri; pacoste, năpastă. 3. (În sintagma) Râia neagră a cartofului = boală a cartofului provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția unor excrescențe moi, negre-brune, pe părțile subterane ale plantei. [Pr.: râ-ie] – Lat. aranea.

RÂIE f. pop. 1) Boală contagioasă a pielii (la om și la unele animale) cauzată de un parazit, care se manifestă prin apariția unor bubulițe și prin mâncărime puternică; scabie. ◊ A se ține ca râia (de om) se spune despre cineva, de care nu poți scăpa ușor. 2) Situație complicată și neplăcută; belea. 3) depr. Ființă care pricinuiește cuiva neplăceri; pacoste. [G.-D. râiei] /<lat. aranea

râie f. boală contagioasă a pielii, caracterizată prin o mare spuzeală și mâncărime mai ales între degete. [Macedo-rom. arânia = lat. ARANEA, pecingine (lit. păiajen)].

răie sf vz râie

SETEA DE GLORIE E CA RÎIA: DE CE-O SCARPINI, DE CE TE MĂNÎNCĂ (A. Vlahuță.).

RÎIE s. f. (Popular) 1. Boală de piele transmisibilă la oameni și la animale, cauzată de un parazit și caracterizată prin apariția unor bubulițe (localizate mai ales între degete) care produc mîncărime; scabie. Cu nasul și cu ochii plini de rîie... nu mai erau cîini, ci niște strigoi. GALACTION, O. I 310. Avea două capre pline de rîie. CREANGĂ, O. A. 286. ◊ Rîie căprească v. căpresc. ◊ Expr. Se ține ca rîia de om, se zice despre cineva de care nu mai poți scăpa. 2. Fig. Termen depreciativ pentru oameni și animale; pacoste, năpastă, plagă (socială). V. lepră. Moșia asta... a fost a bătrînilor noștri, pînă ce s-a încuibat între noi o rîie boierească. SADOVEANU, N. F. 24. [Capra] se smucea în toate părțile, încît îi era acum lehamite de dînsa. – De-aș ajunge mai degrabă în tîrg, zise Prepeleac, să scap de rîia asta. CREANGĂ, P. 42. N-am făcut bine că... am scăpat țara de o așa rîie? NEGRUZZI, S. I 153.

rîĭe f. (d. aránea, painjin, rîĭe, de unde s’a făcut arîñe, cum zic Macedo-Româniĭ, apoĭ *rîñe, rîĭe, ca remaneat, rămîĭe; it. rogna, pv. pg. ronha, fr. rogne, sp. roña, din latinu *aronea. V. moșoroĭ). O boală de pele cauzată de un parazit arahnid (ácarus saŭ sarcóptes scabiéi). – Pin spălăturĭ cu săpun negru și ungere cu alifie de pucĭoasă și maĭ ales cu soluțiunea luĭ Vleminx (pucĭoasă și var), se vindecă în cîteva ore.

râie (pop.) s. f., art. râia, g.-d. art. râiei

râie (pop.) s. f., art. râia, g.-d. art. râiei

râie s. f., art. râia, g.-d. art. râiei

râie, râii gen. a.

rîie

RÂIE s. (MED.) scabie, (reg.) rapăn.

RÎIE s. (MED.) scabie, (reg.) rapăn.

rîie s. f. – Scabie. – Mr. răńe, (a) rîne, megl. rănă. Lat. aranea (Diez, I, 356; Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 215; Densusianu, Hlr., 186; Pușcariu 1460; REW 593), lat. *aronea › it. rogna, prov., port. ronha, fr. rogne, sp. roña (gal. raña). – Der. rîia, vb. (a căpăta rîie); rîios (mr. arînos, arănos), adj. (cu rîie; încrezut și calic).

RÂIE (lat. aranea „păianjen”) s. f. (Pop.) 1. Boală provocată la om și la animale de diverși acarieni, paraziți, la suprafața sau în profunzimea epidermei; se manifestă prin mâncărimi, leziuni ale pielii, frecvent cu formarea de cruste iar la mamifere și prin căderea părului. Printre cele mai frecvente forme se numără r. sarcoptică (v. scabie), r. psoroptică (produsă de acarieni din genul Psoroptes, care afectează îndeosebi caii, bovinele și ovinele), r. notoedrică (afectează pisicile, câinii și iepurii, fiind localizată în special pe cap, gât și membre, produsă de acarieni din genul Notoedres), r. auriculară (localizată la urechi, produsă la câini și pisici de acarianul Otodectes). 2. Fig. Termen depreciativ pentru cineva sau pentru ceva de care nu poți scăpa; năpastă, pacoste. 3. (FITOPAT.) Râia neagră a cartofului = boală a cartofului provocată de ciuperca Synchytrium endobioticum, manifestată prin apariția unor excrescențe moi, brune-negricioase pe părțile subterane ale plantei. ◊ Râia comună a cartofului = actinomicoza cartofului.