opțiuni
  • info

8 definiții pentru rânduire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂNDUIRE, rânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) rândui și rezultatul ei. – V. rândui.

RÂNDUIRE, rânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) rândui și rezultatul ei. – V. rândui.

rânduire sf [At: MAIOR P. 68/28 / Pl: ~ri / E: rândui1] 1 Dispunere într-o anumită ordine Si: aranjare (1), repartizare. 2 (Înv) Alcătuire (7). 3 Rânduială (17).

RÎNDUIRE, rînduiri, s. f. Acțiunea de a (se) rîndui.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rânduire s. f., g.-d. art. rânduirii; pl. rânduiri

rânduire s. f., g.-d. art. rânduirii; pl. rânduiri

rânduire s. f., g.-d. art. rânduirii; pl. rânduiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂNDUIRE s. v. aranjare.

RÎNDUIRE s. aranjare, așezare, clasare, clasificare, distribuire, împărțire, ordonare, repartizare, rînduială, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.)

Intrare: rânduire
rânduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rânduire
  • rânduirea
plural
  • rânduiri
  • rânduirile
genitiv-dativ singular
  • rânduiri
  • rânduirii
plural
  • rânduiri
  • rânduirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rânduire, rânduirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) rândui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aranjare
etimologie:
  • vezi rândui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.