10 definiții pentru rânjet
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RÂNJET, rânjete, s. n. Grimasă de batjocură, de răutate sau de prostie, care strâmbă figura cuiva și îi descoperă dinții; râs sau zâmbet răutăcios, sarcastic, prostesc; rânjitură, rânjire. ♦ Manifestare de furie sau de amenințare la unele animale, care constă mai ales din arătarea dinților. – Rânji + suf. -et.
RÂNJET, rânjete, s. n. Grimasă de batjocură, de răutate sau de prostie, care strâmbă figura cuiva și îi descoperă dinții; râs sau zâmbet răutăcios, sarcastic, prostesc; rânjitură, rânjire. ♦ Manifestare de furie sau de amenințare la unele animale, care constă mai ales din arătarea dinților. – Rânji + suf. -et.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
rânjet sn [At: BOLLIAC, O. 197 / Pl: ~e / E: rânji + -et] 1 Grimasă de batjocură, de răutate, de prostie etc., care descoperă dinții Si: rânjeală (1), rânjire (1), rânjitură (1). 2 Râs sau zâmbet răutăcios, sarcastic Si: (liv) ricanare, rânjeală (2), rânjet (2). 3 Manifestare de furie sau de amenințare la unele animale, constând din arătarea colților.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÂNJET ~e n. 1) (la oameni) Zâmbet sarcastic, care descoperă dinții și schimonosește fața. 2) (la unele animale) Arătare a dinților, însoțită de obicei de sunete caracteristice, vădind o amenințare. /a rânji + suf. ~et
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RÎNJET, rînjete, s. n. Grimasă de batjocură sau de răutate, care strîmbă figura și descoperă dinții; rîs sau zîmbet răutăcios, sarcastic. Rînjetul lui Todericiu se adînci. VORNIC, P. 21. Nu mai vedea rînjete, ci numai chipuri senine. TUDORAN, P. 337. După o secundă de șovăire, îi înfruntă privirea cu un rînjet obraznic. REBREANU, R. II 195. ◊ Fig. Ferestruicile se strîmbau într-un rînjet. CAMILAR, N. I 19. ♦ Manifestare de furie sau de amenințare la unele animale, constînd din arătarea dinților. Încercă să rîdă, dar rîsul fu ca un rînjet de cîine bătut. C. PETRESCU, C. V. 146.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rînjet n., pl. e. Iron. Rînjitură, strîmbătura celuĭ care rînjește.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rânjet s. n., pl. rânjete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rânjet s. n., pl. rânjete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rânjet s. n., pl. rânjete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RÂNJET s. rânjeală, rânjire, rânjitură, (livr.) ricanare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RÎNJET s. rînjeală, rînjire, rînjitură, (livr.) ricanare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rânjet, rânjetesubstantiv neutru
- 1. Grimasă de batjocură, de răutate sau de prostie, care strâmbă figura cuiva și îi descoperă dinții; râs sau zâmbet răutăcios, sarcastic, prostesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Rînjetul lui Todericiu se adînci. VORNIC, P. 21. DLRLC
- Nu mai vedea rînjete, ci numai chipuri senine. TUDORAN, P. 337. DLRLC
- După o secundă de șovăire, îi înfruntă privirea cu un rînjet obraznic. REBREANU, R. II 195. DLRLC
- Ferestruicile se strîmbau într-un rînjet. CAMILAR, N. I 19. DLRLC
- 1.1. Manifestare de furie sau de amenințare la unele animale, care constă mai ales din arătarea dinților. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Încercă să rîdă, dar rîsul fu ca un rînjet de cîine bătut. C. PETRESCU, C. V. 146. DLRLC
-
-
etimologie:
- Rânji + -et. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.