opțiuni
  • info

8 definiții pentru răbufnire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂBUFNIRE, răbufniri, s. f. Faptul de a răbufni; (concr.) zgomot surd și puternic, răbufnitură. – V. răbufni.

RĂBUFNIRE, răbufniri, s. f. Faptul de a răbufni; (concr.) zgomot surd și puternic, răbufnitură. – V. răbufni.

răbufnire sf [At: LM / Pl: ~ri / E: răbufni] 1 Zgomot surd și puternic Si: răbufneală (1), răbufnit1 (1), (rar) răbufnitură. 2 Țâșnire. 3 (Fig) Manifestare bruscă și violentă (a unui sentiment, a unei emoții etc.) Si: răbufnit1 (1).

RĂBUFNIRE, răbufniri, s. f. Faptul de a răbufni; zgomot surd și puternic. Cu fiecare boare de vînt venea o răbufnire de strigăte. DUMITRIU, N. 101. Văzduhul mocnea, înfrînîndu-și cu greu răbufnirea întîrziată. MIHALE, O. 504. Răbufnirile de tunuri mai continuară un răstimp și apoi încetară pe rînd. REBREANU, P. S. 59.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răbufnire s. f., g.-d. art. răbufnirii; pl. răbufniri

răbufnire s. f., g.-d. art. răbufnirii; pl. răbufniri

răbufnire s. f., g.-d. art. răbufnirii; pl. răbufniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂBUFNIRE s. 1. v. erupție. 2. v. izbucnire.

RĂBUFNIRE s. 1. erupție, irupere, irupție, izbucnire, năvălire, țîșnire. (~ petrolului din pâmînt.) 2. răbufneală, (rar) răbufnitură. (A avut o ~ de furie.)

Intrare: răbufnire
răbufnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răbufnire
  • răbufnirea
plural
  • răbufniri
  • răbufnirile
genitiv-dativ singular
  • răbufniri
  • răbufnirii
plural
  • răbufniri
  • răbufnirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răbufnire, răbufnirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a răbufni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: erupție izbucnire
    • format_quote Văzduhul mocnea, înfrînîndu-și cu greu răbufnirea întîrziată. MIHALE, O. 504. DLRLC
    • 1.1. concretizat Zgomot surd și puternic. DEX '09 DLRLC
      sinonime: răbufnitură
      • format_quote Cu fiecare boare de vînt venea o răbufnire de strigăte. DUMITRIU, N. 101. DLRLC
      • format_quote Răbufnirile de tunuri mai continuară un răstimp și apoi încetară pe rînd. REBREANU, P. S. 59. DLRLC
etimologie:
  • vezi răbufni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.