O definiție pentru răcorire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răcorire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: răcori] 1 Răcoare (1). 2 (Îrg) Reveneală.
Intrare: răcorire
răcorire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||