răculeț sm [At: DDRF / Pl: ~i / E: rac² + -uleț] 1-2 (Șhp) Rac² (1) mic Si: răculeț (1-2), răcuț (1-2). 3 Plantă erbacee cu rizom gros, târâtor, cu flori albe-roșietice, folosită în medicina populară Si: (reg) buruiana (55)-rândunicii, cârligăție, cârligel (10), cârligat, cârligățică (1), cârligețe, cârliguți (2), ghințură, iarbă-roșie, lemn dulce, moțul curcanului, nodurar, rădăcina (15)-șarpelui, scoriș-de-munte, șerpariță, troscot, troscoțel, țâța-fiului (Polygonum bistorta). 4 (Bot; reg) Iarba-șopârlelor (Polygonum viviparum) 5 (Bot; reg) Cârligioare (Bidens cernuus).

răculeț m. plantă cu flori albe roșiatice, al cării rizom gros posedă proprietăți astringente și vulnerare (Polygonum bistorta). [Derivat din rac, după coloarea florilor sale].

răculéț m. (dim. d. rac). Munt. O plantă poligonacee care crește pin pășunile umede de la munte și a căreĭ rizomă, groasă, tîrîtoare și răsucită, are proprietățĭ astringente și vulnerare (polýgonum bistorta).

răculeț s. m., pl. răculeți

răculeț (rar) s. m., pl. răculeți

răculeț s. m., pl. răculeți

RĂCULÉȚ (< rac) s. m. Plantă erbacee perenă, cu tulpina de 30-100 cm, cu rizom gros, răsucit în formă de S, și flori roz-roșietice, dispuse într-un spic terminal (Polygonum bistorta). Crește pe pajiști umede, în regiunea montană și subalpină. Rizomul are proprietăți astringente, antidiareice și hemostatice.

RĂCULEȚ s. 1. (ZOOL.) răcușor, (rar) răcuț. 2. (BOT.; Polygonum bistorta) (reg.) cârligat, cârligățică, cârligel, nodurar, șerpariță, troscot, troscoțel, buruiana-rândunicii, iarba-balaurului, iarba-șarpelui, iarbă-iute, iarbă-roșie, lemn-dulce, moțul-curcanului, rădăcina-șarpelui.

RĂCULEȚ s. 1. (ZOOL.) răcușor, (rar) răcuț. 2. (BOT.; Polygonum bistorta) (reg.) cîrligat, cîrligățică, cîrligel, nodurar, șerpariță, troscot, troscoțel, buruiana-rîndunicii, iarba-balaurului, iarba-șarpelui, iarbă-iute, iarbă-roșie, lemn-dulce, moțul-curcanului, rădăcina-șarpelui.