10 definiții pentru rănire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂNIRE, răniri, s. f. Acțiunea de a (se) răni și rezultatul ei. – V. răni.
RĂNIRE, răniri, s. f. Acțiunea de a (se) răni și rezultatul ei. – V. răni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
rănire1 [At: ȘINCAI, HR. I, 301/1 / Pl: ~ri / E: răni1] 1 Provocare a unei răni1 fizice Si: (înv) rănit1, rănitură. 2 (Nob) Rană1 (1). 3 (Fig) Jignire. 4 (Înv) Durere sufletească provocată de dragoste.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂNIRE, răniri, s. f. Acțiunea de a răni2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rănire s. f., g.-d. art. rănirii; pl. răniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rănire s. f., g.-d. art. rănirii; pl. răniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rănire s. f., g.-d. art. rănirii; pl. răniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂNIRE s. (MED.) (livr.) lezare, (pop.) vătămare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂNIRE s. v. insultare, îndurerare, întristare, jignire, mâhnire, ofensare, ultragiere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂNIRE s. (MED.) (livr.) lezare, (pop.) vătămare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rănire s. v. INSULTARE. ÎNDURERARE. ÎNTRISTARE. JIGNIRE. MÎHNIRE. OFENSARE. ULTRAGIERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rănire, rănirisubstantiv feminin
etimologie:
- răni DEX '98 DEX '09