opțiuni
  • info

8 definiții pentru răpitor (ființă)

Explicative DEX

RĂPITOR, -OARE, răpitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hrăpăreț, uzurpator. 3. Fig. Care vrăjește, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + suf. -tor.

RĂPITOR, -OARE, răpitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hrăpăreț, uzurpator. 3. Fig. Care vrăjește, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + suf. -tor.

răpitor, ~oare [At: PO 175/23 / V: (înv) hr~, ~iu, rip~ / Pl: ~i, ~oare / E: răpi2 + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care răpește2 (1) pe cineva. 3 a (D. păsări sau animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie Si: (înv) rapace (1), (îvr) răpicios. 4 sfp Ordin de păsări care își procură hrana prin răpirea altor animale mici. 5 sf (Lsg) Pasăre care face parte din ordinul răpitoarelor (4). 6 a (Fig) Care ia viața cuiva Si: omorâtor, ucigaș. 7-8 smf, a (Persoană) care ia pe nedrept un bun al altuia. 9-10 smf, a (Persoană) care uzurpă un drept al altuia. 11 a (Fig) Încântător.

RĂPITOR, -OARE, răpitori, -oare, adj. (Astăzi rar) 1. (Mai ales substantivat) (Cel) care răpește o persoană. Nu putuse să-i scape de la răpitor pe iubita lui. ISPIRESCU, L. 27. ♦ (Pasăre sau animal) care răpește animale și le sfîșie pentru a le mînca; numele unui ordin de păsări de acest fel. În cuprinsul zonelor oprite vînătoarea este interzisă. Se va putea face numai combaterea răpitoarelor, pe baza unei autorizații. B. O. 1953, 36. ♦ (Cel) care ia pe nedrept un bun al altuia, care despoaie pe altul (v. hrăpăreț); care uzurpă un drept al altuia (v. uzurpator). Nu fi răpitor. NEGRUZZI, S. I 249. Alexandru Lăpușneanul... se înturna acum să izgonească pre răpitorul Tomșa. id. ib. 137. 2. Fig. Fermecător, încîntător. Templul... Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. MACEDONSKI, O. I 103. Mi se desfășoară dinaintea minții uimite priveliști așa de răpitoare. ODOBESCU, S. III 93. Ș-apoi cîntă-mi viers de dor, Cu glas dulce, răpitor. ALECSANDRI, P. P. 206.

RĂPITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) și substantival Care răpește. Animal ~. 2) (despre persoane) Care caută să se îmbogățească răpind; lacom de agoniseală; rapace. 3) fig. Care produce impresie foarte puternică; hipnotizant; fascinant. Femeie de o frumusețe ~oare. /a răpi + suf. ~tor

răpitor a. 1. care răpește, lacom de pradă: lup răpitor; 2. fig. pornit: om răpitor; 3. fermecător: cu o voce răpitoare. ║ m. cel ce răpește. ║ n. pl. răpitoarele, păsări de pradă.

hrăpitor, ~oare smf, a vz răpitor

hrăpitor m. jăfuitor: o lăsa în seama hrăpitorilor OD.

Ortografice DOOM

!răpitor adj. m., s. m., pl. răpitori; adj. f., s. f. sg. și pl. răpitoare

Intrare: răpitor (ființă)
răpitor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpitor
  • răpitorul
  • răpitoru‑
plural
  • răpitori
  • răpitorii
genitiv-dativ singular
  • răpitor
  • răpitorului
plural
  • răpitori
  • răpitorilor
vocativ singular —
plural —
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrăpitor
  • hrăpitorul
  • hrăpitoru‑
  • hrăpitoare
  • hrăpitoarea
plural
  • hrăpitori
  • hrăpitorii
  • hrăpitoare
  • hrăpitoarele
genitiv-dativ singular
  • hrăpitor
  • hrăpitorului
  • hrăpitoare
  • hrăpitoarei
plural
  • hrăpitori
  • hrăpitorilor
  • hrăpitoare
  • hrăpitoarelor
vocativ singular
  • hrăpitorule
  • hrăpitoare
  • hrăpitoare
  • hrăpitoareo
plural
  • hrăpitorilor
  • hrăpitoarelor
ripitior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răpitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răpitor, răpitoareadjectiv
răpitoare, răpitoaresubstantiv feminin
răpitor, răpitorisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană) care răpește pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu putuse să-i scape de la răpitor pe iubita lui. ISPIRESCU, L. 27. DLRLC
  • 2. (Animal) care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. feminin (la) plural Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În cuprinsul zonelor oprite vînătoarea este interzisă. Se va putea face numai combaterea răpitoarelor, pe baza unei autorizații. B. O. 1953, 36. DLRLC
      • 2.1.1. (la) singular Pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. DEX '09 DEX '98
    • 2.2. figurat Hrăpăreț, rapace, uzurpator. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: hrăpăreț rapace uzurpator
      • format_quote Nu fi răpitor. NEGRUZZI, S. I 249. DLRLC
      • format_quote Alexandru Lăpușneanul... se înturna acum să izgonească pre răpitorul Tomșa. NEGRUZZI, S. I 137. DLRLC
  • 3. figurat Care vrăjește, captivează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fascinant fermecător hipnotizant încântător
    • format_quote Templul... Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. MACEDONSKI, O. I 103. DLRLC
    • format_quote Mi se desfășoară dinaintea minții uimite priveliști așa de răpitoare. ODOBESCU, S. III 93. DLRLC
    • format_quote Ș-apoi cîntă-mi viers de dor, Cu glas dulce, răpitor. ALECSANDRI, P. P. 206. DLRLC
etimologie:
  • Răpi + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „răpitor” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1