RĂSTĂLMĂCI, răstălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greșit, a denatura (în mod voit) înțelesul. 2. (Rar) A transpune; a oglindi, a reflecta. – Pref. răs- + tălmăci.

răstălmăci [At: RUSSO, S. 47 / V: ~tâl~ / Pzi: ~ăcesc / E: răs- + tălmăci] 1 vt A explica (1). 2-3 vtr A (se) interpreta greșit, denaturând (intenționat) înțelesul. 4 vt (Rar) A reda în altă formă sau cu alte mijloace Si: a transpune. 5 vt A reflecta (4).

RĂSTĂLMĂCI, răstălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greșit, a denatura (în mod voit) înțelesul. 2. (Rar) A transpune; a oglindi, a reflecta. – Răs- + tălmăci.

RĂSTĂLMĂCI, răstălmăcesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A explica, a interpreta; (în special) a explica greșit, a denatura voit înțelesul. Vorbesc și eu, răstălmăcind și potrivind, ca lumea care n-are ce face. SADOVEANU, B. 257. [Învățații] răstălmăcesc și cată să afle începutul, Pricina și sfîrșitul. NEGRUZZI, S. II 176. Ucenicii lui Petru Maior au răstălmăcit cuvintele dascălului; afundați în cărțile latine, colbul gimnaziilor le-a ascuns lumea. RUSSO, O. 62. ◊ (În corelație cu tălmăci) Au început fel de fel de intrigi, tălmăcind și răstălmăcind misia comisiei. BĂLCESCU, la GHICA, A. 565. ◊ Refl. pas. De-abia căpătasem convingere că fiecare lege se poate răstălmăci în mai multe sensuri. ALECSANDRI, T. I 371. 2. (Rar) A transpune, a oglindi, a reflecta. Acum... lămuresc ușor tot ce era atunci mister răstălmăcit în imagini. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 14.

A RĂSTĂLMĂCI ~esc tranz. (idei, cuvinte etc.) 1) A tălmăci (intenționat) în mod eronat; a denatura. 2) rar A tălmăci mai mult decât trebuie. /răs- + a tălmăci

răstălmăcì v. 1. a tălmăci din nou; 2. a schimba sensul. [Slav. RAS și tălmăcì].

răstâlmăci v vz răstălmăci

răstălmăcésc v. tr. Tălmăcesc falsificînd, daŭ o interpelațiune falsă într’adins.

răstălmăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstălmăcesc, 3 sg. răstălmăcește, imperf. 1 răstălmăceam; conj. prez. 1 sg. să răstălmăcesc, 3 să răstălmăcească

răstălmăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstălmăcesc, imperf. 3 sg. răstălmăcea; conj. prez. 3 să răstălmăcească

răstălmăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstălmăcesc, imperf. 3 sg. răstălmăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. răstălmăcească

RĂSTĂLMĂCI vb. v. denatura.

RĂSTĂLMĂCI vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul celor spuse de cineva.)