5 definiții pentru rătuteală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rătutea sf [At: MUSCEL, 92 / V: ~une~ / Pl: ~eli / E: rătuti + -eală] (Olt) Tulburare a minții Si: zăpăceală.

rătuteálă f., pl. elĭ. Vest. Zăpăceală, starea celuĭ rătutit.

rătunea sf vz rătuteală

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂTUTEA s. v. fâstâceală, intimidare, zăpăceală.

rătutea s. v. FÎSTÎCEALĂ. INTIMIDARE. ZĂPĂCEALĂ.[1]

  1. În original, incorect: FISTÎCEALĂ. ÎNTIMIDARE — LauraGellner
Intrare: rătuteală
rătuteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătutea
  • rătuteala
plural
  • rătuteli
  • rătutelile
genitiv-dativ singular
  • rătuteli
  • rătutelii
plural
  • rătuteli
  • rătutelilor
vocativ singular
plural
rătuneală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.