10 definiții pentru rătăcană
Explicative DEX
rătăcană sf [At: ALECSANDRI, T. 530 / V: ~an s, ~nie, ~cănie, rotacan s / Pl: ~ni, ~ne / E: ns cf roată] 1 (Reg) Groapă adâncă. 2 (Reg) Hârtop (3). 3 Loc sălbatic. 4 Prăpastie. 5 Porțiune dintr-o semănătură stricată de vite. 6 (Mun; îf rătăcan) Insulă mică. 7 Prispă mică de pământ. 8 (Pan) Rană deschisă care nu se vindecă. 9 Cicatrice rămasă de pe urma unui abces care s-a vindecat greu. 10 (Într-un joc de copii; îf rotacan) Cerc de mărimea unei roți de car, desenat pe pământ. 11 Bețișor subțire, cu noduri.
RĂTĂCANĂ, rătăcăni, s. f. (Mold.) Groapă adîncă, scufundătură, hîrtop. Cum dracul se face că-și rup sătenii osiile roților prin rătăcănile drumului, în mijlocul tîrgului? SADOVEANU, M. 167. Mergînd noi în pasul cailor, din hop în hop, tot înainte prin rătăcănile de pe ulițile Iașilor, am ajuns într-un tîrziu, noaptea, în cieriul Socolei. CREANGĂ, A. 128.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂTĂCANĂ, rătăcăni, s. f. (Reg.) Groapă adîncă, scufundătură, hîrtop. – Din rătăci + suf. -ană.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
rătăcánă și -ánie f., ănĭ, ăniĭ. Nord. „Groapă întinsă” (Șez. 37, 43), șănțuleț săpat de ploaĭe: pe ogoarele cu popușoĭ apa a săpat rătăcănĭ (Sadov. Univ. 20 Aŭgust 1912).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rătăcan s vz rătăcană
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rătăcanie sf vz rătăcană
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rătăcănie sf vz rătăcană
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de gall
- acțiuni
rotacan s vz rătăcană
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
rătăcane s. pl. v. HÎRTOAPE. HOPURI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
rătăcană, rătăcăni, s.f. (pop.) șanț făcut de ploaie; hârtop; surpătură.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F51) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F137) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rătăcană, rătăcănisubstantiv feminin
- 1. Groapă adâncă. DLRLCsinonime: groapă hop hârtoapă hârtop scufundătură
- Cum dracul se face că-și rup sătenii osiile roților prin rătăcănile drumului, în mijlocul tîrgului? SADOVEANU, M. 167. DLRLC
- Mergînd noi în pasul cailor, din hop în hop, tot înainte prin rătăcănile de pe ulițile Iașilor, am ajuns într-un tîrziu, noaptea, în cieriul Socolei. CREANGĂ, A. 128. DLRLC
-
etimologie:
- rătăci + -ană. DLRM