opțiuni
  • info

13 definiții pentru răvășit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂVĂȘIT, -Ă, răvășiți, -te, adj. Care este în neorânduială; răscolit. ♦ Fig. Tulburat, dezorientat. – V. răvăși.

RĂVĂȘIT, -Ă, răvășiți, -te, adj. Care este în neorânduială; răscolit. ♦ Fig. Tulburat, dezorientat. – V. răvăși.

răvășit1 sn [At: GR. S. VI, 56 / E: răvăși] (Mun) Răscolire (3).

răvășit2, ~ă a [At: DELAVRANCEA, T. 87 / V: (reg) ~ăcit, ~vocit / S și: rev~ / Pl: ~iți, ~e / E: răvăși] 1 În dezordine Si: împrăștiat, răscolit2 (1), (Mun) rostopolit. 2 Stricat. 3 (Fig) Tulburat (din cauza unei emoții). 4 (D. față, chip etc.) Crispat2.

RĂVĂȘIT, -Ă, răvășiți, -te, adj. Răscolit, aflat în neorînduială, împrăștiat, în dezordine. Nu face nimic, răspunse un muncitor din comitet, cu fața subțire, cu părul răvășit. SAHIA, N. 36. Niculina nu înceta să se scuze că au găsit casa așa de răvășită și pe ea desculță. REBREANU, R. I 107. Uitîndu-se distras peste hîrtiile răvășite... dete cu ochii de slova Anei. VLAHUȚĂ, O. A. III 104. ◊ Fig. Obrajii îi erau răvășiți ca de o spaimă mare. SADOVEANU, O. I 342. ♦ Fig. Tulburat, dezorientat, răscolit. Cu sufletele răvășite de cuvintele exarhului, ele se rezemaseră de cîte un stîlp, cu ochii pironiți în pămînt, neavînd curaj să vorbească. STĂNOIU, C. I. 222.

răvășit a. risipit în dezordine: lumea răvășită se înlocuește iarăș BĂLC.

răvăcit2, ~ă a vz răvășit2

răvocit, ~ă a vz răvășit2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂVĂȘIT adj. deranjat.

RĂVĂȘIT adj. v. răscolit.

RĂVĂȘIT s. v. răscol.

RĂVĂȘIT adj. deranjat, răscolit, zăpăcit. (Are toate hîrtiile ~.)

răvășit adj. v. RĂSCOLIT.

răvășit s. v. RĂSCOL.

Intrare: răvășit
răvășit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răvășit
  • răvășitul
  • răvășitu‑
  • răvășită
  • răvășita
plural
  • răvășiți
  • răvășiții
  • răvășite
  • răvășitele
genitiv-dativ singular
  • răvășit
  • răvășitului
  • răvășite
  • răvășitei
plural
  • răvășiți
  • răvășiților
  • răvășite
  • răvășitelor
vocativ singular — —
plural — —
răvocit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răvășit, răvășităadjectiv

  • 1. Care este în neorânduială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deranjat răscolit împrăștiat
    • format_quote Nu face nimic, răspunse un muncitor din comitet, cu fața subțire, cu părul răvășit. SAHIA, N. 36. DLRLC
    • format_quote Niculina nu înceta să se scuze că au găsit casa așa de răvășită și pe ea desculță. REBREANU, R. I 107. DLRLC
    • format_quote Uitîndu-se distras peste hîrtiile răvășite... dete cu ochii de slova Anei. VLAHUȚĂ, O. A. III 104. DLRLC
    • format_quote figurat Obrajii îi erau răvășiți ca de o spaimă mare. SADOVEANU, O. I 342. DLRLC
    • 1.1. figurat Dezorientat, tulburat, zăpăcit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dezorientat tulburat zăpăcit
      • format_quote Cu sufletele răvășite de cuvintele exarhului, ele se rezemaseră de cîte un stîlp, cu ochii pironiți în pămînt, neavînd curaj să vorbească. STĂNOIU, C. I. 222. DLRLC
etimologie:
  • vezi răvăși DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.