RĂZBATE, răzbat, vb. III. 1. Intranz. A-și face, a-și croi drum prin..., a înainta cu greu, înlăturând obstacolele; a străbate, a pătrunde. 2. Intranz. A răzbi (2), a izbuti. 3. Intranz. A umbla în lung și în larg; a cutreiera, a colinda. 4. Tranz. (Despre stări, sentimente) A pune stăpânire cu putere pe cineva; a birui, a învinge, a copleși, a răzbi (4). – Pref. răz- + bate.

răzbate [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / S și: răs~, rez~, res~ / Pzi: răzbat / E: răz- + bate cf străbate] 1 vt (Înv) A învinge. 2 vt (Nob) A nimici. 3 vt (în corelație cu „a bate”) A bate din nou. 4 vt A bate cu putere. 5 vt (Reg; d. păsări; determinat prin „din aripi”) A lovi aerul cu aripile. 6 vi A-și face (cu greu) drum prin... 7 vi A trece (dincolo) Si: a pătrunde, a răzbi (13) 8 vi (D. glas, zgomot etc.) A se face auzit până la... 9 vi (D. idei, știri etc.) A deveni cunoscut Si: a se difuza (2). 10 vt (Subiectul indică senzații, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva Si: a copleși (12). 11 vi A ajunge (cu greu) undeva (înlăturând obstacolele) Si: a răzbi (16). 12 vi (Îe) A ~ cu urechea A-și încorda auzul, ascultând cu atenție. 13 vi (Fig) A reuși (1). 14 vr (Reg) A se strădui mult în viață. 15-16 vit (Udp „prin”) A umbla în lung și în lat Si: a cutreiera (2). 17 vi (Trs) A se târgui la preț. 18 vt A încerca să convingi pe cineva să vândă la un preț mai mic. 19 vr (Rar; prin apropiere de „a zbate”) A se zbuciuma.

RĂZBATE, răzbat, vb. III. 1. Intranz. A-și face, a-și croi drum prin..., a înainta cu greu, înlăturând obstacolele; a străbate, a pătrunde. 2. Intranz. A răzbi (2), a izbuti. 3. Intranz. A umbla în lung și în larg; a cutreiera, a colinda. 4. Tranz. (Despre stări, sentimente) A pune stăpânire cu putere pe cineva; a birui, a învinge, a copleși, a răzbi (4). – Răz- + bate.

RĂZBATE, răzbat, vb. III. 1. Intranz. A-și face drum prin..., a străbate, a înainta, a pătrunde; a răzbi (1). Nu erau munți, ci... pete mari de întunecime neagră, deasupra cărora restul nopții părea, totuși, un voal, prin care mai răzbăteau reflexele palide ale unor lumi îndepărtate. BOGZA, V. J. 38. Luna plină răzbătea prin pîclele ușoare ale toamnei. SADOVEANU, O. I 470. Ce garduri streșinite cu spini, de mai nici vîntul nu putea răzbate printre ele! CREANGĂ, P. 153. ◊ Tranz. Eu răzbăteam iute troieni de ninsori, El lăsa în urmă-i troieni lungi de nori. ALECSANDRI, O. 98. ◊ Fig. Ca mîne va fi răzbătut anii ce-i mai are de învățat. CAMILAR, N. II 158. 2. Intranz. A străbate cu greu (printre obstacole) spre a ajunge undeva, a răzbi (2). Stai la noi pîn’ ce trece furtuna; acu nu-i chip să răzbatem. SADOVEANU, M. 186. Gheorghe veni mai de dimineață și izbuti să răzbată în dormitor. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. Bine, dragul tatei, dacă te bizuiești că-i putea răzbate pînă acolo... mergi cu bine. CREANGĂ, P. 185. ◊ (Despre umezeală, ploaie etc.) Un poclit de rogojini oprea și soarele și ploaia de a răzbate în căruța lui moș Nichifor. CREANGĂ, P. 106. Cînd... răzbate acolo umezeala, apoi se aprind aceste materii și ard. DRĂGHICI, R. 113. ♦ (Despre glas, zgomot etc.) A se face auzit, a ajunge pînă la... Un glas moale răzbate dinlăuntru. SADOVEANU, M. 186. Chiotele... răzbăteau pînă-n adîncul bătrînelor păduri de sălcii, răscolindu-le liniștea. SANDU-ALDEA, U. P. 41. Glas de bucium răsunînd, Pîn-în suflet răzbătînd. ALECSANDRI, P. P. 59. 3. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «prin», arătînd spațiul) A umbla în lung și-n larg, a cutreiera, a colinda. Cutreierase țările răzbătînd prin toate unghiurile. ISPIRESCU, L. 62. M-au cătat părinții Răzbătînd prin toți munții. TEODORESCU, P. P. 286. ◊ Tranz. Răzbătu pădurea prin toate colțurile. ISPIRESCU, L. 288. Nouă țări cutreiera, Nouă mări că răzbătea. TEODORESCU, P. P. 438. 4. Tranz. (Despre senzații, sentimente etc.) A copleși, a birui, a răzbi. Îl cam răzbătuse foamea. SBIERA, P. 285. ◊ (Despre sentimente) Nu simțiți în pieptul vostru un dor sfînt și romînesc... la cel glas de libertate Ce pătrunde și răzbate Orice suflet omenesc? ALECSANDRI, P. A. 81.

A RĂZBATE răzbat intranz. 1) A intra (într-un mediu), avansând cu greu; a penetra; a pătrunde; a răzbi. 2) fig. A ajunge, învingând obstacole; a răzbi; a izbuti. N-a putut răzbate prin mulțime. 3) rar A umbla în lung și în lat; a cutreiera. /răz- + a bate

răsbate v. 1. a trece sau pătrunde prin: razele soarelui răsbăteau printre copaci; 2. a cutreiera: a răsbate munții. [Slav. RAZŬ și bate (cf. răsbì)].

răzbát, -bătút, a -báte v. tr. (d. bat, după răzbesc). Străbat, răzbesc, trec pin: cuĭu a răzbătut scîndura. V. intr. Cuĭu a răzbătut pin scîndură.

răzbate (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbat, 2 sg. răzbați, 3 sg. răzbate, imperf. 1 răzbăteam, perf. s. 1 sg. răzbătui, m.m.c.p. 1 pl. răzbătuserăm; conj. prez. 1 sg. să răzbat, 3 să răzbată; ger. răzbătând; part. răzbătut

răzbate (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbat, 1 pl. răzbatem, 2 pl. răzbateți, imperf. 3 sg. răzbătea; conj. prez. 3 să răzbată; part. răzbătut

răzbate vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbat, 1 pl. răzbatem; part. răzbătut

răzbate

răzbat.

RĂZBATE vb. v. bate, birui, colinda, copleși, cuprinde, cutreiera, înfrânge, întrece, învinge, parcurge, răzbi, străbate, târgui, tocmi, vântura.

RĂZBATE vb. 1. v. pătrunde. 2. a străbate. (Nu putea ~ prin mulțime.) 3. v. ajunge. 4. a pătrunde, a se strecura. (Frigul ~ în casă.)

RĂZBATE vb. 1. a pătrunde, a răzbi, a străbate, a străpunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 2. a străbate. (Nu putea ~ prin mulțime.) 3. a ajunge, a răzbi, a străbate. (Strigătul ~ pînă la el.) 4. a pătrunde, a se strecura. (Frigul ~ în casă.)

răzbate vb. v. BATE. BIRUI. COLINDA. COPLEȘI. CUPRINDE. CUTREIERA. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. PARCURGE. RĂZBI. STRĂBATE. TÎRGUI. TOCMI. VÎNTURA.