9 definiții pentru răzbătător
Explicative DEX
RĂZBĂTĂTOR, -OARE, răzbătători, -oare, adj. Care își face drum biruind obstacolele, care nu se dă bătut; tenace. – Răzbate + suf. -ător.
RĂZBĂTĂTOR, -OARE, răzbătători, -oare, adj. Care își face drum biruind obstacolele, care nu se dă bătut; tenace. – Răzbate + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
răzbătător, ~oare a [At: DRLU / S și: răs~ / Pl: ~i, ~oare / E: răzbate + -ător] 1 Care răzbate (7) Si: pătrunzător. 2 Care își face drum biruind obstacolele. 3 Care nu se dă bătut Si: tenace.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
RĂZBĂTĂTOR, -OARE, răzbătători, -oare, adj. (Rar) Care-și face drum biruind greutățile, care nu se dă bătut, care știe să înlăture piedicile din calea sa. Înfățișarea trădează pe omul de muncă, răzbătător. CĂLINESCU, E. 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
RĂZBĂTĂTOR ~oare (~ori, ~oare) Care răzbate; care își croiește drum învingând obstacole. /a răzbate + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
răzbătător adj. m., pl. răzbătători; f. sg. și pl. răzbătătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de claudiad
 - acțiuni
 
răzbătător adj. m., pl. răzbătători; f. sg. și pl. răzbătătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
răzbătător adj. m., pl. răzbătători; f. sg. și pl. răzbătătoare
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
RĂZBĂTĂTOR adj. v. stăruitor.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
RĂZBĂTĂTOR adj. insistent, perseverent, persistent, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    adjectiv (A66)    Surse flexiune: DOR    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
  răzbătător, răzbătătoareadjectiv  
 -  1. Care își face drum biruind obstacolele, care nu se dă bătut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-  Înfățișarea trădează pe omul de muncă, răzbătător. CĂLINESCU, E. 21. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  Răzbate + -ător. DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.