RĂZGÂIAT, -Ă, răzgâiați, -te, adj. Exagerat de alintat; prost crescut; răsfățat. ♦ Fig. (Rar) Desfătat, satisfăcut. [Var.: râzgâiat, -ă adj.] – V. răzgâia.

răzgâiat, ~ă a [At: CR (1846), 962/11 / V: (reg) ~găi~, ~gâi~, ~it, râzgăi~, râz~, râzgâit / S și: răsg~ / Pl: ~ați, ~e / E: răzgâia] 1 Exagerat de alintat. 2 Prost crescut. 3 (Fig; rar) Satisfăcut. 4 (Fig; rar) Îmbuibat.

RĂZGÂIAT, -Ă, răzgâiați, -te, adj. Exagerat de alintat; prost crescut; răsfățat. ♦ Fig. (Rar) Desfătat, satisfăcut. [Pr.: -gâ-iat. – Var.: Râzgâiat, -ă adj.] – V. răzgâia.

răzgăiat, ~ă a vz răzgâiat

răzgăit, ~ă a vz răzgâiat

răzgâit, ~ă a vz răzgăiat

râzgăiat, ~ă a vz răzgâiat

râzgâiat, ~ă a vz răzgâiat

râzgâit, ~ă a vz răzgâiat corectat(ă)

RĂZGÎIAT, -Ă, răzgîiați, -te, adj. Alintat, răsfățat. Boala m-a schimbat în copil răzgîiat. DELAVRANCEA, O. II 361. ♦ Fig. (Neobișnuit) Desfătat, satisfăcut; îmbuibat. Pe cîmpul de bătălie vede mereu moartea răzgîiată trăgîndu-și fără milă danțul prin vecini. ODOBESCU, S. III 595.

RĂZGÂIAT adj. v. alintat.

RĂZGÎIAT adj. alintat, cocolit, răsfățat, (reg.) mădărit, ninerat, (înv.) dezmierdat. (Copil ~.)