răzlețit, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 122 / V: ~țat, rez~ / S și: răsl~ / Pl: ~iți, ~e / E: răzleți] 1 Care s-a desprins din grup, depărtându-se de ceilalți Si: răznit (1). 2 (D. case) Situat la distanță unul de altul Si: izolat. 3 (D. păr) Cu firele depărtate unele de altele Si: răsfirat² (1). 4 Răspândit în direcții diferite Si: împrăștiat, risipit. 5 (D. sate) Cu clădirile depărtate unele de altele Si: răsfirat² (3). 6 (D. ape) Ramificat (4).

răzlățat, ~ă a vz răzlețit corectat(ă)

rezlățit, ~ă a vz răzlețit

RĂZLEȚIT adj. 1. despărțit, izolat, separat, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. pierdut, rătăcit, răznit. (O oaie ~.) 3. dispersat, împrăștiat, răsfirat, răspândit, risipit, (pop.) răznit, (înv. și reg.) rășchirat. (O mulțime ~.)

RĂZLEȚIT adj. 1. despărțit, izolat, separat, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. pierdut, rătăcit, răznit. (O oaie ~.) 3. dispersat, împrăștiat, răsfirat, răspîndit, risipit, (pop.) răznit, (înv. și reg.) rășchirat. (O mulțime ~.)