răzălău [At: LB / V: razal~, răsă~, ~zal~, râzal~, ~lâu, reseleu, rezeleu, riseleu / Pl: ~laie, ~lauă sn, ~ăi sm / E: mg reszelö cf rade] 1 sn (Reg) Rașpel (1). 2 sn (Trs; Ban) Râzătoare pentru ras legume, aluat etc. 3 sn Lopățică de lemn sau de metal cu care se rade aluatul de pe covată Si: (reg) râzătoare (4). 4 sn Custură pentru curățat pieile. 5 smn (Trs; mpl) Aluat ras pe râzătoare, care se fierbe în supă, în lapte etc.

răzălău n. pilă groasă. [V. rade].

răzălăŭ n., pl. ăĭe (ung. reszelö. Cp. cu răzuĭesc). Pilă mare, rașpă.

razalău snm vz răzălău

răsălău sn vz răzălău

răzalău sn vz răzălău

răzalău sn vz răzălău

răzălâu sn vz răzălău

reseleu sn vz răzălău

rezeleu sn vz răzălău

riseleu sn vz răzălău

ráșpă și hráșpă (nord) f., pl. e, rașpăŭ, rașpóĭ (Trans.) n., pl. ăĭe și oaĭe, raspél și rașpél n., pl. e (germ. raspel, d. raspeln, a răzui, vgerm. raspôn [hrespan], de unde și it. raspare, fr. ráper, a răzui, rudă cu rom. hreapcă și grapă. D. germ. vine pol. raszpla și raszpil, rus. ráspilĭ, sîrb. rašpa; ung. raspó și ráspoiv, de unde rașpăŭ și rașpoĭ). Pilă mare și lată de pilit metalu, lemnu, pelea și copitele. – Și răzălăŭ.

răzălău (reg.) s. n., art. răzălăul; pl. răzălaie

răzălău (reg.) s. n., art. răzălăul; pl. răzălaie

răzălău s. n., art. răzălăul; pl. răzălaie

RĂZĂLĂU s. v. rașpel, rașpilă, răzătoare, răzuitoare.

răzălău s. v. RASPEL. RĂZĂTOARE. RĂZUITOARE.

răzălắu, s.n. (reg.) Răzătoare. – Din magh. reszelö „pilă” (Scriban, DEX, MDA).

răzălău, s.n. – (reg.) Răzătoare (Apșa de Jos, Strâmtura). – Din magh. reszelö „pilă” (Scriban, DEX, MDA).